marți, 30 august 2016

Liberali versus conservatori crestini

                                                                        


 Pentru cei neavizati subiectul poate părea neinteresant, în realitate este foarte important pentru că face diferenţa între adevăr şi erezie.(Tit 3:10-11 ; Apocalipsa 3:16,17).
Mişcarea liberală a început să câştige teren în bisericile occidentale începând cu anii 1970 infiltrându-se în majoritatea cultelor  protestante . Pe lângă teologia liberală "clasică" a apărut în ultimii ani forme noi .."neo liberalismul". Acesta  a căpatat diferite forme de manifestare , predominant fiind curentul renunţarii la forma puritana moştenita de la intemeietorii bisericilor evanghelice  care promova ideea aplicării Scripturii (Noului Testament) ad -litteram în viaţa bisericii şi a credincioşilor spre o formă mai liberală care înlocuia cuvântul cu spiritul care stă în spatele cuvântului scris. 
Concomitent a apărut o ofensiva împotriva creştinismului tradiţional, fundamentalist sau conservator denumit de acum promotor de legalism.



                                                                  

 .Legalism în viziune liberală însemnând aplicarea ad-litteram a Scripturii. "Să impui autoritatea bibliei asupra a tot ce învăţăm şi practicăm este legalism ..." afirmă neo-leberalii.            
......................................................................................................................
 Promotorii liberalismului în Romania

 Printre promotorii liberalismului teologic în Romania se evidenteaza în mod deosebit grupările nondenominationale dar şi unii pastori fost baptisti sau penticostali, deveniti intre timp "independenti" . Pentru unii creştini np din Romania plecati la studii teologice în SUA , contactul cu noua teologie liberală americană a reprezentat o tentaţie de netrecut. Sau dezis de îndata de teologia conservatoare traditională moştenită de la înaintaşi pe care de acum o consideră excesiv de restrictivă , opresivă, devenind instantaneu nişte devotaţi "soldaţi" ai noii teologii  "eliberatoare" (a firii pământesti ). Schimbarea se poate observa în diferenţa de abordare..mai libertină, din bisericile pe care le păstoresc.
                                                                                      

Printre "anti-legalişti" cel mai cunoscut si mai militant ... pastorul Cristian Barbosu , autor al  eseului "Legalismul sincretinsmul din interior "  în care enumeră o serie de practici din bisericile np pe care el le etichetează ca  "legalisme" şi care în opinia dumnealui ar trebui urgent eliminate .
Printre acestea mentioneaza : Capul acoperit la femei, Separarea bărbaţilor de femei în biserică, Îmbacamintea bărbateasca la femei, Restrictionarea muzicii ritmate pop, rock , a tobelor în biserică etc.
Pastorul Barbosu este cunoscut ca un om cu o carismă deosebită , este un bun orator şi se pricepe de minune sa impresioneze publicul folosind citate din biblie sau făcând aluzie la călăuzirea divină , practica utilizata în mod frecvent de carismatici.
  Pe de altă parte constătam că sunt destui creştini care au păreri radical opuse celor exprimate de fr. pastor Barbosu care  sustin cu tărie că sunt călauziţi de Duhul Sfant . şi atunci suntem pusi într-o mare dilemă
Adevărul este unul singur, nu pot fi doua adevăruri contrare.
  Să amintim doar câteva exemple : 
Referitor la capul acoperit există numeroase mărturii ale unor persoane care suştin că Duhul Sfânt le-a descoperit că femeile trebuie sa poarte capul acoperit,un singur exemplu..

  https://www.youtube.com/watch?v=S2wzQJjpr38

    Referitor la aşezarea credinciosilor in bănci, am avut o experientă personala într-o biserică penticostală  o soră creştină a avut urmatoarea profetie în timpul rugăciunilor " Aşa vorbeşte Domnul ,este o urăciune înaintea mea ca femeile să stea împreună în aceiaşi bancă cu bărbaţii ,doresc ca femeile şi bărbatii să stea separat "
Apostolul Pavel care a recomandat purtarea capului acoperit la femei a fost un om plin de   Duhul Sfânt , la fel cei care au instituit reguli în biserici ca femeile sa stea separat de bărbaţi presupunem că au fost oameni sfinti căluziti de Duhul lui Dumnezeu. 
De altfel este un lucru de la sine înţeles că aşezarea femeilor împreună cu bărbaţii poate distrage atenţia acestora de la serviciul divin.. În mod curen putem observa bărbaţi care ignoră faptul că se află în Casa Domnului  şi nu într-un club ... îşi ţine soţia de   mână, mângâind-o  alintând-o  făcându-i tot felul de "masaje", în timpul serviciului divin . Un astfel de comportament atrâgând privirile persoanelor din jur . Este evident ca aşezarea  bărbatilor alături de femei în biserica este o ispită si cu siguranţă  regula aceasta "liberală" nu este inspirata de Cel Sfânt. .
In privinţa muzicii deasemenea am primit o mărturie care confirma ceea ce era deja evident 
"Cu câţiva ani în urmă   am fost în stare de înconştienţa (comă) timp în care Domnul mi-a arătat în cer multe lucruri privitoare la predicatori, slujitori şi la cântăreţi . Cel care ma insotea a zis - tu nu rămâi aici ,că trebuie sa te întorci şi să spui tuturor celor ce cântă că pâna ce felul cântarii lor nu seamană cu cel de aici nu vor putea cânta în împaraţia mea -..acolo era o cântare liniştită ,o armonie cu toate  instrumentele că aveai impresia că zbori şi nu atingi pământul ,era o cântare atât de armonioasă şi liniştită care iţi dădea o  pace  deplină.." 
Oare toate instrumentele ne dau o muzica linistită , armonioasă ? cu siguranţă nu.
 Creştinii sfinti care de-a lungul istoriei de 2000 de ani a bisericii creştine au instituit reguli privind instrumentele,muzica care este potrivita în biserică au fost călauziti de Duhul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu se schimbă, doar oamenii se schimbă de la o zi la alta . 
Problema este ca unii au Duhul lui Dumnezeu ,alţii doar cred ca au sau pretind că îl au, dar în realitate nu  au. Duhul Domnului...sau se lasă influentati şi de alte filozofii şi pericolul de a te lăsa înşelat este mare.

În ce priveste termenul de "legalist " , acestă este folosit în Noul Testament exclusiv referitor la acei creştini care doreau sa păstreze legea iudaică , precum tăierea împrejur, sabatul  sau alte traditii precreştine iudaice, niciodată nu sa folosit referitor la împlinirea cuvantului Noului Testament sau la regulile din biserică.

Pastorul Leonard Ravenhill spunea " Când este ceva ce nu le place bisericilor (sectelor) în biblie ei îi vor spune legalism."

                                                                        


  Pentru cei care au dificulăţi de a face diferenţa şi confundă noţiunea de "conservator" cu "liberal" Dicţionarul limbii române le poate venii în ajutor. Conservator este "persoana (org. etc.) care este ataşată de tradiţii si cauta să le menţină", liberalismul fiind contrarul acestuia .

 

 Dogmă și erezie


Dogma este un adevăr revelat de Dumnezeu, la a cărui cunoaștere omul nu poate ajunge prin eforturi proprii și a cărui autenticitate este garantată de însăși autoritatea divină.

Erezia, pe de altă parte, este o eroare de judecată în urma căreia o persoană botezată neagă sau se îndoiește cu obstinație de un adevăr revelat de Dumnezeu și propus spre credință de către Biserică ( Heribert Jone, O.F.M. .).

                                                                           

Linkuri : 

 Adevarul despre liberalism si legalism de pastor Cristian Ionescu S.U.A 

"Antiteza conceptuală și contrastul ideologic sunt foarte clare: liberalii ne numesc legaliști, iar noi îi numim… liberali! Pentru ei este o luptă de eliberare a firii pământești, în vreme ce noi luptăm pentru a menține măcar un dram de decență, reverență și bun simț." 

  https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2013/02/23/adevarul-despre-liberalism-vs-legalism/


 Pastorul Daniel Chiu despre Cristian Barbosu   Merită văzut !

https://armoniamagazineusa.com/2015/10/26/un-crez-libertin-la-harvest-metanoia/#more-32267

https://rasvancristian.wordpress.com/2012/06/15/daniel-chiu-despre-cristian-barbosu-1-inceputurile/

https://rasvancristian.wordpress.com/2012/06/15/daniel-chiu-despre-cristian-barbosu-2-in-miezul-lucrurilor/


 Biserica evanghelica persecutata

https://ioan8.wordpress.com/2012/05/25/biserica-evanghelica-persecuta/

Cresterea Bisericii sau seducerea Bisericii 

http://www.alexb.me/2012/10/citit-cresterea-bisericii-sau-seducerea-bisericii/

http://www.crossroad.to/News/Church/purpose-driven.html



                                                                   Pastor  Paul Washer
           Nu exista nimic mai nefolositor pe planeta asta decat un predicator liberal.
                                                                                       


.                                                                             




........

joi, 9 iunie 2016

Revoluţia tinerilor creştini - Not An Idol

                        
                                                                                       



În anul 2010, având punct de plecare Tunisia, începea în lumea arabă ceea ce a primit numele de „Primăvara arabă”, un lung şir de proteste şi revoluţii care au cuprins practic aproape toate ţările arabe şi care a schimbat faţa acestei lumi. Se dorea libertate şi democraţie, sau cel puţin aşa afirmau protestatarii.Se părea că un suflu nou vine peste lume, că dictaturile vor cădea şi că o fericire cum nu a mai fost va stăpâni lumea, arabă sau nu. Rezultatul îl vedem astăzi. Irakul este praf şi pulbere, Siria mai rău, despre Libia ce să mai vorbim? Teroarea şi nenorocirea a cuprins tot Orientul şi acum începe să cuprindă şi Occidentul. În loc de fericire şi prosperitate este ruină şi dezastru..
  Dar se pare că o altă revoluţie se pregăteşte, o nouă primăvară, de data aceasta creştină, nu arabă. Cel puţin acesta a fost gândul meu atunci când am auzit, apoi am citit pe Internet(!) că formaţia de muzică rock-creştin „Not An Idol” va întreprinde în România, în perioada de primăvară aprilie-mai 2016, un concert de promovare a noului lor album.
http://www.stiricrestine.ro/2016/03/29/trupa-not-an-idol-turneu-de-promovare-a-albumul-sa-l-vad-pe-dumnezeu/
     Despre această lucrare care se face în bisericile evanghelice prin muzica rock am mai scris de multe ori şi, fără să-mi doresc, a venit vremea să scriu din nou. Pentru că ceea ce se pregăteşte este un scenariu care se va repeta, după modelul primăverii arabe.
     Mai întâi de toate această lucrare promite foarte mult din punct de vedere spiritual. Promite o înviorare a vieţii de credinţă şi promite viaţă din belşug. Promite schimbări spre bine şi o lărgire a Împărăţiei lui Dumnezeu, promite trezire. Lucruri bune şi de dorit pentru orice creştin. Problema este că această lucrare prin muzică nu are elementele necesare ca aceste promisiuni să fie împlinite şi în spatele ei nu stă decât o incompetenţă şi o naivitate care vor fi sursa unei mari şi profunde dezamăgiri în viitor pentru toţi cei ce vor îmbrăţişa această lucrare şi chiar şi pentru cei ce nu o vor îmbrăţişa. Pentru că efectul va fi distrugător pentru cei implicaţi direct şi care o susţin dar, într-o anumită măsură, chiar şi pentru cei ce nu sunt de acord cu ea.
     Trupele de muzică rock creştine trec prin oraşe, organizează concerte pe care le numesc de muzică creştină, atrag tineri de partea lor şi plecând mai departe, în alt oraş, nu fac altceva decât să arunce în urmă sămânţă de revoltă. Ce nu reuşesc să facă pe moment continuă să facă televiziunile creştine şi Internetul. Liniştea şi pacea comunităţilor, atât cât este pentru că trăim vremuri grele, este zdruncinată din temelii deoarece tinerii revoluţionari creştini se ridică împotriva adunărilor şi vor schimbare. Ei s-au săturat de vechile căi ale pocăinţei şi vor ceva nou. Iar promisiuni capătă din belşug din partea liderilor, aceşti noi apostoli, lupi îmbrăcaţi în haine de oi, care fie nu ştiu ce fac şi sunt înşelaţi la rândul lor, fie ştiu şi sunt unelte de folos în mâna diavolului. Este simplu de evaluat lucrarea lor, Biblia spune că după roadele lor îi veţi cunoaşte: în urma lor rămân ruine şi biserici dezbinate. Bătrânii într-o parte şi tinerii în alta. Biserici rupte pe din două sau pe din trei sau patru. Şi mai rămân tineri care se pretind a fi creştini dar care sunt biruiţi de păcat şi pofte şi care seamănă cu lumea în toate aspectele. La o consatare simplă se poate vedea că nu este lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum se pretinde, pentru că Duhul Sfânt pe unde trece aduce unitate şi pace, nu ruină şi dezbinare, şi aduce sfinţire şi separare de lume.
     „Not An Idol” nu este ceva singular. Au fost alţii înaintea lor şi vor veni şi alţii în urmă, călcând peste ruine şi distrugând şi ceea ce a mai rămas, dar ei sunt acum în vogă, cum se zice. Ca un paradox al numelui lor au devenit un idol şi nu se feresc deloc de aceasta, dimpotrivă. Ei duc în rătăcire mulţi tineri şi lumina despre care vorbesc ei nu este decât întuneric. Îmi pare rău pentru ei mai ales că vin din Moldova, acolo unde am cunoscut oameni care sunt creştini cu adevărat şi care trăiesc o viaţă plăcută Domnului, urmând căile vechi ale pocăinţei, şi care au plătit un preţ greu pentru credinţa lor, în anii de care încă ne aducem aminte ai comunismului.
     „Not An Idol” se alătură, poate fără să ştie, de partea foştilor securişti-comunişti ai Imperiului de la răsărit care au luptat cu toată puterea pentru distrugerea creştinismului. Şi cât nu au reuşit cei din trecut fac acum cei ce se pretind a fi creştini. Ruinele pe care le vor lăsa în urmă vor fi dovada că am avut dreptate, dar ce trist că ei şi alţii care îi urmează nu vor realiza acest lucru decât în veşnicie.
     Prietenul lor Internetul, precum şi televiziunile creştine, începând cu cele mai titrate, le-au fost şi le sunt un sprijin şi un ajutor de nădejde. Şi în timp ce vă cereau banii şi vă promiteau că fac totul spre binele vostru spiritual aceste televiziuni vă înjunghiau copiii pe la spate şi le sugeau şi puţinele picături de sânge duhovnicesc care le mai curgea prin vene. Pentru că lucrarea este mare şi cu impact deosebit.
     Gândindu-mă la această lucrare şi mirându-mă de iscusinţa cu care duşmanul lucrează, vizionând videoclipurile înregistrate în astfel de concerte de pe la noi sau din altă parte, mi-au venit în minte cuvintele scrise de către profetul Amos şi care se găsesc în cartea sa la capitolul 6.
1 „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…
2 Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare, şi coborâţi-vă în Gat la Filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?…
3 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.
4 Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.
5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.
6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.
8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.”

https://youtu.be/b6bw_TWX0zQ?t=1m44s
https://youtu.be/Xby_elhYPrs?t=5m58s

 https://www.youtube.com/watch?v=k8glINdb3vA
https://youtu.be/IA2MboD5ymw?t=3m24s
https://youtu.be/YgbAZxi55FI?t=4m9s
https://www.youtube.com/watch?v=I1kPO-yCuDM

     Cuvintele acestea au fost scrise  pentru zilele în care trăim, ca un avertisment. Sunt oameni care trăiesc fără grijă în Sion, care „promit altora slobozenia în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii” (2 Petru 2:19) şi la care casa lui Israel, tinerii mai ales, aleargă cu nesaţ. Ei au luat de bun cetăţile (lucrările) păgânilor şi le-au prezentat credincioşilor ca fiind duhovniceşti. Stau liniştiţi la adăpostul dulce a ceea ce pare a fi un succes şi aiurează în sunetul alăutei, crezându-se iscusiţi ca David. Dar nu urmează decât robia şi nenorocirea.
     „Primăvara creştină” şi duhul de revoltă nu sunt lucrări venite de la Dumnezeu ci sunt concepute în centrul de comandă al iadului pentru a distruge şi ceea ce mai este bun şi pentru a nenoroci şi cele puţine suflete care caută să se mai apropie de Dumnezeu.
     De aceea să veghem şi să luăm aminte la cuvintele scrise de către apostolul Pavel, mai întâi către credincioşii din Efes şi apoi către noi, creştinii din secolul XXI:
10 „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le. 12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceiace scoate totul la iveală, este lumina. 14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” 15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. 17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5).


sursa :http://www.radiounison.ro/editorial/revolutia-tinerilor-crestini_not-an-idol.html



...

vineri, 11 septembrie 2015

Sexualiatea adolescentina dupa Pustan



                                                     Sexualitatea adolescentină după Pustan

Sa fii invitat într-o emisiune pe un post național sa vorbesti despre sexualitate din perspectiva crestina si sa nu spui nimic in 20 de minute despre Isus Cristos, nasterea din nou, Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu si implicatiile acestor adevaruri fundametale in viața tinerilor, este critic si trist.
Discursul nu are voie sa graviteze in jurul moralitatii centrate in om, care este doar sterilitate etica, nu este altceva decât esec moral in “slow motion”.
Discuția despre sexualitate trebuie sa ramana ancorata in Cristosul cel viu care gândește si fixeaza standardele tinerilor crestini.
Solutiile pe care le postula pastorul Pustan, care a menționat si ca influenteaza viața a mii si mii de tineri de prin toate colturile României, erau pur exterioare relatiei cu Cristos Domnul a tânărului de azi.
1. Sa scoată computerul din camera sa si sa il instaleze in sufragerie.
2. Sa stea cat mai putin in baie, unde cada trebuie înlocuită cu dusul.
3. Sa stoarca energia din el prin activități zilnice in casa sau in jurul casei.
Toate aceste soluții sunt pur umane, izvorate dintr-o teologie de jos (care incepe cu omul si se întoarce tot spre om, unde  Dumnezeu Însuși graviteaza in jurul omului), promovează acțiunea/trairea omului in baza unei constrangeri motivate de vinovatie, nu de dragoste pentru Dumnezeu.
Răspunsul la problema fierbinte a sexualitatii omului postmodern, din buzunarul căruia, aproape fără excepție se poate accesa si declanșa pacatul virtual cu un simplu clic pe telefonul celular, nu este in om, ci in Isus Omul…si Dumnezeul care innoieste si sfinteste imlementand in om standardele unei lumi noi, revoluționare atât in plan spiritual, moral, social, cat si sexual.
Cum pot continua sa mai pacatuiesc in prezenta Celui care a murit pentru pacatul meu? Cum pot sa mă relationez sincer, autentic, debarasat de masti religioase si comportamente duplicitare, sa practic păcate sexuale fără menajamente, stiind ca ele l-au rastignit pe Cristos Domnul? Cum pot sa Il ofensez si sa Il insel fără nici o remuscare pe Cel care mi-a făcut atât de mult bine?
PREZENTA Duhului lui Cristos in viața omului este răspunsul la toate avalansele pornirilor mele sexuale adolescentine, premaritale, maritale, când sunt doar eu cu telefonul “destept” sau cu calculatorul izolat într-un spatiu nepatrulat si necenzurat de “poliția” parentala.
Prezenta atotsiutoare a lui Isus Cristos, prin Duhul Sau este motivatia pentru o viața sexuală curată.
Un pastor si-a motivat tinerii din biserica sa cu exemplul perfect al abstinentei sexuale, prin care aducea răspunsul fata de frustrarea iremediabila invocata de anumiti tineri, cum
ca aceștia nu dispun de nici un mecanism, sistem, strategie de a-si opri si stăpâni pornirile sexuale când sunt într-o situație in care parca respiri prin toți porii atmosfera sexualitatii ilicite.
Se poate opri un tânăr din alunecarea pe panta imoralitatii de moment? Da! Se poate opri. Biblia il alerteaza sa fuga de orice pofta tinereasca (2 Timotei 2:22). Sa se păzeasca de situatii compromitatoare. Insa când se iveste cadrul spontan de a pacatui cu computerul, cu prietena (cu care vrei sa te casatoresti-daca nu, lasa-i-o celui ce are astfel de intentii), cu telefonul, etc. ce faci?
“Nimic”. Insa tatal fetei intra pe usa chiar in acel moment si ii privește. Ei doar stau si povestesc. In strafulgerarea acelei aparitii demna de respect, mai are băiatul vreo ramasita de intenție perversa in el? Nu! Cum asa? Pentru ca prezenta unei persoane vrednica de respect este acolo.
Oare prezenta lui Dumnezeu, prin Duhul lui Cristos, nu ar trebui resimtita si perceputa tot in acești termeni ai reverentei, curatiei, puritatii morale, inocentei, vigilentei de a nu pacatui, nu de a nu fi prins pacatuind?
Prezenta divina demna de respect si reverenta e mai mare decât a oricărui tata pamantesc. Prezenta Sa constienitzata este una din soluțiile majore la problema sexualitatii juvenile si adulte.
Daca motivatia nu este una interioară, profund implementata in mod supranatural prin Cuvânt si lucrarea Duhului lui Cristos, răspunsul e inutil așteptat din partea Bisericii, a părinților, a celor șapte ani de-acasa, a școlii, a unei etici fortate prin metode extreme impuse din afara.
Toate cele trei soluții oferite de pastorul Pustan nu sunt altceva decât produsul unei sexualitatii tratată ca subiect tabu in casa, a unei educatii sexuale cenzurate si mai trist, mai mult ca sigur a unei educatii spirituale inexistente sau insignifiante in casele multora.
Ovidiu Petric
sursa 
http://www.baptist-tm.ro/sexualitatea-adolescentina-dupa-pustan/





...................


sâmbătă, 22 august 2015

Tradiţionalism vs. modernism

                                                                    




                               http://www.middletownbiblechurch.org/separate/bibdocse.htm

                       http://www.wayoflife.org/database/newevangelicalism.html

                              Legalismul sincretismul din interior - de C. Barbosu 
                                  
       “When there’s something in the Bible that churches don’t like, they call it legalism.” Leonard Ravenhill



                     Daniel Chiu despre Cristian Barbosu


La ce ne folosește calea îngustă, când cea largă promite succesul rapid?
 
Este convingerea mea că toți lucrătorii ce au chemare autentică de la Domnul sunt orientați de Acesta la începuturile slujirii pe un făgaș sănătos.
Lucrătorii astfel chemați au responsabilitatea să se mențină pe drumul sănătos ce le-a fost pus sub picioare de Domnul. Acestora Domnul le cere să studieze Cuvântul ca să devină lucrători destoinici. Cartea Faptele Apostolilor ne arată că o Biserică ce stăruiește în învățătura apostolilor, în rugăciune, în legătura frățească și în proclamarea Evangheliei va fi binecuvântată de Domnul. Nu se amintește nimic în cartea Faptele Apostolilor de spectacol în Biserici,  sau de distracție, sau de proceduri de marketing prin care să se facă reclamă Bisericii.
Creșterea unei Biserici este un act providențial. Dumnezeu este cel ce adaugă la o biserică ce stăruie în învățătura apostolilor și în rugăciune pe cei pe care îi mântuiește în chip suveran (vezi Faptele Apostolilor 2:47, 13:48). Nu noi adăugăm, ci El o face. Și nu o face ca rezultat al metodelor noastre inventive și creative, ci ca rezultat al credincioșiei noastre față de Cuvântul Său. Noi suntem chemați să stăm pe calea îngustă. Dar, după cum alegoric ne învață Călătoria Creștinului, abaterea de la calea îngustă, pietroasă și zgronțuroasă (vezi cazul foarte sugestiv al Creștinului și Credinciosului) în favoarea uneia ce este lată și lipsită de asperități, duce la rătăcire.

Rătăcirea majorității bisericilor din Apus se datorește părăsirii căii înguste a pocăinței și abandonării trăirii cu disciplină în sfințenie, această părăsire făcându-se cu scopul „nobil” de a câștiga relevanță și a cuceri lumea. S-a ajuns astfel la modificarea Evangheliei (curentul neo-evanghelic) pentru a o face pe placul mulțimilor adunate la spectacole grotești, numite evanghelizări; s-a trecut la folosirea muzicii deșănțate a lumii pentru a atrage, chipurile, noua generație la Biserică; s-au făcut concesii și se fac tot mai multe în privința standardelor biblice care privesc decența în îmbrăcăminte, relațiile dintre sexe, separarea de lume, etc. Standardele sfințeniei sunt declarate legalism și aruncate la o parte. Pe închinătorii de orientare metanoia nu mai scrie: Sfinți Domnului, ci Ca și lumea.
Domnul l-a pus de la început pe Cristian Barbosu într-o biserică fundamentalistă unde ar fi putut să deprindă o doctrină sănătoasă și metode de lucru compatibile cu teologia biblică. Fără să se gândească, el s-a asociat cu biserici americane care i-au afectat clarviziunea și i-au inoculat ideile de lucru ce stau la baza organizațiilor numite mega churches care uzează de cunoașterea și implementarea legilor marketingului pentru a experimenta succes. Și cum este definit succesul în aceste biserici? Printr-o sintagmă reducționistă, creșterea numerică. Astfel de organizații, pe nedrept numite biserici, consideră abilitatea de racolare de noi membri și frecventatori ca fiind măsura succesului în fața lui Dumnezeu. De aceea adoptă tehnici și practici care aduc rezultate pentru scopul propus.
Citind scrisoarea de răspuns a fratelui Cristian Barbosu la criticile care i se aduc, se poate constata că are o concepție pragmatistă, considerând că este justificat să folosești mijloacele care aduc rezultate. Iată cum praxeologia machiavelică și-a găsit justificare în concepția și metodologia bisericilor de tip metanoia.
Concepția că trebuie să stăm pe calea îngustă a sfințeniei și separării a fost aruncată la coșul de gunoi de ideologii neo-evanghelici, care consideră că sunem relevanți doar dacă ne asemănăm cu lumea. Or, istoria bimilenară a creștinismului arată clar că biserica a fost relevantă numai în perioadele când a refuzat să se asemene cu lumea. De îndată ce calea îngustă a fost abandonată din dorința de a câștiga relevanță, rezultatul a fost contaminarea bisericii, pierderea mărturiei și transformarea bisericii într-o instituție, fie politică, fie culturală, fie de asistență socială, etc.

Cu cine ne asociem?
Fiecare lucrător va trebui să decidă  cine sunt cei cu care va coopera în lucrarea ce o desfășoară, și această decizie nu este de mică importanță. Aș putea spune că impactul real al unui lucrător (și de aceea al unei biserici) este determinat în cea mai mare parte de asocierile pe care acesta le caută și care, în definitiv, îl definesc.
În anii 1960, Billy Graham a decis să colaboreze și cu liberalii și cu catolicii în cruciadele sale și de aceea a pierdut sprijinul fundamentaliștilor americani. Rezultatul a fost că teologia lui Billy Graham a suferit transformări  până acolo că a ajuns să susțină că evreii nu au nevoie de evanghelizare și păgânii pot fi mântuiți fără Christos!
Cristian Barbosu a ales să coopereze cu personalități care au o teologie cețoasă și chiar eretică, așa cum este cazul lui Bill Hybels și T. D. Jackes. Dumnezeu nu poate binecuvânta pe acei lucrători care se abat de la Cuvânt, indiferent cât succes la nărod se pare că au aceștia. Pentru pragmatiști, nu contează doctrina sănătoasă cât contează succesul, de aceea sacrifică adevărul pe altarul convenienței cooperării ce le promite avantaje.
Bisericile pe care le-a freventat și care îl susțin acum pe Cristian Barbosu nu practică principiul separării, ceea ce expică cooperarea acestuia cu persoane ce au o teologie chestionabilă. Un lucrător care vrea să aibă acceptul Domnului și nu al oamenilor, va evita astfel de cooperări. Asocierile lui Cristian Barbosu spun mai mult despre caracterul său și despre teologia sa decât este gata el să admită.

Care este nota dominantă a serviciilor de închinare?
Reverența și sfințenia sunt pilonii închinării biblice în adevăr și duh.
În bisericile sensibile la mofturile publicului, distracția s-a substituit sfințeniei și reverenței, astfel că spectacolul și senzualitatea au devenit coloanele pe care se bazează închinarea.
Cerința Scripturii ca femeile să se îmbrace cu sfială și pudoare este considerată de Cristian Barbosu și de ceilalți protagoniști ai mișcării Metanoia ca legalistă. Duhul reverenței este socotit un mucegai care îmbolnăvește pe consumatorul serviciilor prestate de aceștia.
Sfințenia, podoaba Casei Domnului, a ajuns ostracizată, locul ei fiind luat de moda deșănțată. Cartea Apocalipsa ne oferă portretul a două femei care se pretind mireasa lui Christos. Una este descrisă în capitoul 17, ca fiind îmbrăcată în purpură (lux) și stacojiu (mod provocator ce promovează imoralitatea), strălucind de aur, pietre prețioase și perle. Alta, prezentată în capitolul 19 este îmbrăcată în in strălucitor și curat. Prima este o destrăbălată, ce celebrează liturghii pentru mase mari de oameni pe care îi înșeală, oferindu-le spectacole (Voltaire a spus că liturghia bisericii dominante în vremea sa nu era decât teatru oferit prostimii); a doua este Mireasa care trăiește în separare și curăție.
Poți să observi că, în momentul în care începe închinarea metanoică, oamenii nu sunt îndemnați să se roage, să se plece cu reverență înaintea lui Dumnezeu, ci să se unească în muzica senzuală antrenatoare la dans și petrecere. Maestrul de ceremonie stă în față și îndeamnă pe participanți să bea din cupa oferită, cupa senzualității. Nu este greu să sesizezi absența Duhului închinării adevărate căruia i-a luat locul duhul înșelător al distracției.

Ce viziune are păstorul unei biserici?
În Biserica lui Christos, dorința predicatorilor este să glorifice pe Mântuitorul,  proclamând cu fidelitate Cuvântul Său, indiferent de rezultatul imediat pe care îl au. Nu tot așa stau lucrurile în bisericile în care predicatorii se preocupă de succes.
Aceștia duc cu grijă o campanie menită să le construiască o imagine pozitivă înaintea publicului. Astfel de clerici sau prestatori de servicii nu pot suporta ocara lui Christos, de aceea refuză să se identifice cu credincioșii rămași fideli Cuvântului,  care sunt discreditați de presă, de politicieni, și de vulgul societății.
Căutarea gloriei personale prin cultivarea unei imagini pozitive este un semnalment al predicatorilor ce se închină succesului. Pentru aceasta sunt gata să recurgă la manipulare de date, informații, să acționezze neprincipial, pentru ca să demonstreze publicului succesul lor.
Nu este de mirare că fratele Cristi Barbosu a publicat inițial pe site-ul bisericii sale note în care pretindea că a înființat și plantat nenumărate biserici în România, lucru cu care voia să se mândrească în Apus. Când i s-a cerut, de către cei care cunoșteau realitatea, să documenteze cifrele publicate, Cristian Barbosu a preferat să oblitereze cele scrise și să tacă mâlc.
În aceeași categorie cade și articolul său despre legalismul baptiștilor români care este plin de informație falsă, de date nedocumentate. Intenția articolului nu a fost să informeze corect despre realitățile din România, cât să ofere lui Cristian Barbosu ocazia să se laude în fața bisericilor ce îl sponsorizează că el este eliberatorul din legalism al bisericilor din România.
Cunoscând acel articol, cât și metodele de lucru și spiritul „închinării” de la Metanoia, nu este de mirare că cererea lui de a fi primit cu biserica în cultul baptist a fost respinsă, atâta vreme cât la conducere s-a aflat o echipă ce acționa cu responsabilitate.
Lui Cristian Barbosu i s-a oferit alternativa: fie să documenteze cele scrise, fie să retragă cele afirmate în articol, dar el nu a făcut nici una, nici alta, ci a așteptat până când s-a schimbat garda Uniunii Baptiste. Atunci cererea bisericii lui de a se alătura Uniunii Baptiste a fost imediat aprobată. Nu putem decât să deplângem lipsa de principialitate a conducerii Uniunii Baptiste care a dovedit iresponsabilitate în cel mai înalt grad.
Admiterea bisericii Metanoia în Uniunea Baptistă din România a creat cadrul propice pentru răspândirea filosofiei de viață (care miroase a moarte spirituală) de la Metanoia la alte biserici baptiste.
Un păstor care iubește pe Mântuitorul va avea ca obiectiv principal al activității sale glorificarea Domnului prin creșterea membrilor bisericii în asemănarea lui Christos. Pentru un astfel de predicator nu numerele sunt importante, nici felul în care este văzut în societate, ci antrenamentul personal în sfințenie și, apoi,  înnoirea membrilor și devenirea lor continuă în acord cu chipul Fiului lui Dumnezeu.
Regretabil, nu acesta este scopul congregațiilor metanoice.
pastor DANIEL CHIU

sursa : https://rasvancristian.wordpress.com/2012/06/15/daniel-chiu-despre-cristian-barbosu-2-in-miezul-lucrurilor/

Linkuri pe acelasi subiect :

 https://ioan8.wordpress.com/2012/05/25/biserica-evanghelica-persecuta/


 Cristian Barbosu si modelul Harvest Metanoia

I do not  "Belive" in "Unity" ,I belive in Jesus Christ



 "Mişcarea de crestere a bisericii" a influenţat  mult  bisericile  protestante din America ultimilor ani.
O carte interesanta pe acesta temă este " Creşterea bisericii sau seducrerea bisericii"  de Rudolf Ebertshäuser

Cartea  se ocupa cu originile miscarii de crestere a bisericii (date istorice, promotori), cat si cu doctrinele si practicile acestei miscati. Vei afla (cu uimire, probabil ) unde isi au originile teorii care sunt tot mai des vechiculate prin cercurile crestine: nu trebuie sa fim legalisti, nu trebuie sa punem atatea conditii oamenilor, daca nu ar fi impuse atatea conditii ar veni mai multi in biserica, toti oamenii sunt impacati cu EL, suntem sfinti (dar nu constientizam), EL este dragoste (deci, nu pedepseste).  Partea II demasca scopurile cartii „Viata condusa de scopuri” scrisa de Rick Warren si metodele folosite de el pentru inserarea neadevarurilor printre adevaruri, pe de o parte. Cateva din acestea: evanghelia pozitiva (nu spui oamenilor ca sunt pacatosi), citarea versetelor din foarte multe traduceri moderne denaturate, inserare a unor citate din autori catolici si New Age, etc.


sursa http://www.alexb.me/2012/10/citit-cresterea-bisericii-sau-seducerea-bisericii/



                                                                          


   CRESTEREA BISERICII SAU SEDUCEREA BISERICII text intergal

www.das-wort-der-wahrheit.de/downloads/file.php?object_file...pdf
cuprinsul cartii, in caz ca vrei sa-ti formezi o imagine mai detaliata despre continut. Introducere A. Miscarea moderna de „crestere a bisericii” si adevarata Biserica a lui Cristos 1. Câteva date istorice ale miscarii de crestere a bisericii. 1.1 Teoreticianul miscarii de crestere a bisericii: Donald McGavran 1.2 Drojdia evanghelicalismului modern: amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea si ecumenismul 1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller 1.4 Teorii seculare ale managementului: Drucker, Blanchard, Buford si Barna. 1.5 Drojdia carismatica: Yonggi Cho si noii apostoli 1.6 Miscarea de crestere a bisericii si „Emerging Church” 2. Doctrine si practici fundamentale ale miscarii de crestere a bisericii si învataturile Bibliei 2.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu 2.2 Omul si nu Dumnezeu se afla în punctul central al vietii de biserica 2.3 Este predicata o evanghelie „pozitiva” falsificata 2.4 Biserica sfânta este ademenita la conformare cu lumea si cu spiritul pacatos al vremii 2.5 Printr-o învatatura gresita privind Împaratia lui Dumnezeu, biserica îsi schimba destinatia spre o „forta care schimba lumea” B. „Viata condusa de scopuri” – o campanie tintita pentru schimbarea crestinilor si bisericilor 1. Mai mult decât o carte: o „calatorie spirituala” dirijata 2. Evanghelia „pozitiva” moderna a lui Rick Warren 2.1 O prezentare falsificata a Dumnezeului sfânt si a omului pacatos. 2.2 Psihologia omeneasca în locul adevarului biblic 2.3 O denaturare a caii biblice de mântuire 3. Viata de credinta crestina potrivit cartii „Viata condusa de scopuri”: cele cinci scopuri ale vietii propuse de Rick Warren 4. Seducerea subtila prin cartea „Viata condusa de scopuri” 4.1 Modul înselator în care Warren foloseste Biblia 4.2 Gânduri New Age si notiuni cheie care induc în eroare 4.3 Misticism si ecumenism 5. Rick Warren – o unealta a lui Dumnezeu? 5.1 Rick Warren si Robert Schuller 5.2 Rick Warren si expertii seculari în management 5.3 Deschidere pentru ecumenism si curente eretice la Warren. 6. „Biserica condusa de scopuri”, „Viata condusa de scopuri” si planul PEACE: un program complet pentru transformarea bisericilor crestine 6.1 Planul PEACE si „Noua Reforma” – încotro îsi îndreapta Warren adeptii? 6.2 Transformarea planuita a bisericilor crestine dupa norma internationala. 6.3 Roadele rele ale degenerarii Bisericii moderne 6.4 Influenta seducatoare a lui Rick Warren si a miscarii „Willow Creek” în spatiul de limba germana (AlexB). Citeste mai mult:
cuprinsul cartii, in caz ca vrei sa-ti formezi o imagine mai detaliata despre continut. Introducere A. Miscarea moderna de „crestere a bisericii” si adevarata Biserica a lui Cristos 1. Câteva date istorice ale miscarii de crestere a bisericii. 1.1 Teoreticianul miscarii de crestere a bisericii: Donald McGavran 1.2 Drojdia evanghelicalismului modern: amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea si ecumenismul 1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller 1.4 Teorii seculare ale managementului: Drucker, Blanchard, Buford si Barna. 1.5 Drojdia carismatica: Yonggi Cho si noii apostoli 1.6 Miscarea de crestere a bisericii si „Emerging Church” 2. Doctrine si practici fundamentale ale miscarii de crestere a bisericii si învataturile Bibliei 2.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu 2.2 Omul si nu Dumnezeu se afla în punctul central al vietii de biserica 2.3 Este predicata o evanghelie „pozitiva” falsificata 2.4 Biserica sfânta este ademenita la conformare cu lumea si cu spiritul pacatos al vremii 2.5 Printr-o învatatura gresita privind Împaratia lui Dumnezeu, biserica îsi schimba destinatia spre o „forta care schimba lumea” B. „Viata condusa de scopuri” – o campanie tintita pentru schimbarea crestinilor si bisericilor 1. Mai mult decât o carte: o „calatorie spirituala” dirijata 2. Evanghelia „pozitiva” moderna a lui Rick Warren 2.1 O prezentare falsificata a Dumnezeului sfânt si a omului pacatos. 2.2 Psihologia omeneasca în locul adevarului biblic 2.3 O denaturare a caii biblice de mântuire 3. Viata de credinta crestina potrivit cartii „Viata condusa de scopuri”: cele cinci scopuri ale vietii propuse de Rick Warren 4. Seducerea subtila prin cartea „Viata condusa de scopuri” 4.1 Modul înselator în care Warren foloseste Biblia 4.2 Gânduri New Age si notiuni cheie care induc în eroare 4.3 Misticism si ecumenism 5. Rick Warren – o unealta a lui Dumnezeu? 5.1 Rick Warren si Robert Schuller 5.2 Rick Warren si expertii seculari în management 5.3 Deschidere pentru ecumenism si curente eretice la Warren. 6. „Biserica condusa de scopuri”, „Viata condusa de scopuri” si planul PEACE: un program complet pentru transformarea bisericilor crestine 6.1 Planul PEACE si „Noua Reforma” – încotro îsi îndreapta Warren adeptii? 6.2 Transformarea planuita a bisericilor crestine dupa norma internationala. 6.3 Roadele rele ale degenerarii Bisericii moderne 6.4 Influenta seducatoare a lui Rick Warren si a miscarii „Willow Creek” în spatiul de limba germana (AlexB). Citeste mai mult:



............................................................................................................................................................