joi, 21 septembrie 2017

Marturie transportatorii de biblii

Mărturia lui Dumitru Duduman, transportator de biblii în perioada comunistă. Camera cu șobolani / Camera cu cuie / Ace sub unghie / Bătăi la talpă / Scaunul electric / Arhanghelul Gabriel

https://www.facebook.com/106162616464735/videos/168511890229807/






...

joi, 6 iulie 2017

Pocăința în pantaloni scurți

                     
                                                                                       

Canicula verii a adus cu ea  moda fustei mini si mai ales al pantalonilor scurti , la fel ca anul trecut , fetele simt nevoie să se afișeze cu vestimentație cît mai lejeră.  .  Cand e vorba de "lumea cea mare" care trăiește dupa regulile ei care nu are nimic de a face cu legile  impuse de Dumnezeu în Scripturi  nimic nu ar trebui sa ne mire, dar în mod surprizator mai nou aceiași moda a inceput sa fie preluată și de unii "pocăiți".
 Pentru că în general îmbracamintea nonconformistă nu este purtată de obicei în biserică sau pe stradă , ci mai degrabă prin diverse tabere sau întalniri de vacanta ale tinerilor este trecută cu vederea.
 Recent însa am remarcat o fotografie pe contul de facebook al unui pastor foarte cunoscut și apreciat  cu fetele sale unele minore altele de talia parinților toate în pantaloni scurti. Comentariile "fraților și surorilor" erau extrem de favorabile si laudative la adresa  imaginii prezentate ignorând  vestimentatia "modernă" afișată ( la care putem adăuga reacția promtă a celui care o postat de eliminare a oricaror comentarii critice). In alte poze mai vechi unele fete apăreau în adunare tot în pantaloni scurti.
A fost o vreme cand nici o fată   din bisericile neoprotestante  nu purta pantaloni de nici un fel, acum pastorii ocolesc acele versete din biblie referitoare la îmbracamintea la femei  să nu supere pe cineva , dar să se fi dat liber chiar și la pantalini scurti ?  Păi dacă vestimentația e identică cu cea a lumii, care o mai fi diferența intre unii si altii...doar ce tradiții țin unii sau alții  ?
Cu câțiva ani în urmă am fost invitat împreună cu alți creștini evanghelici la o conferință creștină în Ungaria. Acolo am fost întâmpinați de un grup de misionari de la o organizație misionară nonconfesională americană. Aceștia au încercat să ne convingă că cultele de care apaținem respectiv baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie nu sunt bune pentru că sunt legate de tradiții ceia ce în viziunea lor este ceva rău  ei oferindu-se să ne prezinte  "ceva mai bun" . Majoritatea misionarilor purtau o ținută lejeră (de plajă) respectiv pantaloni scurți ,atât bărbați căt și femei.
Foarte puțini dintre cei invitați au acceptat să se alăture lor ,cei mai mulți , observând cu ce teologie liberală se prezintă, ce îmbrăcăminte "lejeră" poartă si-au dat seama că ce ne oferă ei, nu era  "ceva mai bun" ci mai rău, de care Romania chiar nu are nevoie.
Dar nu toți americanii adoptă  liberalismul și ținuta lumii, există in SUA creștini profund atașați Scripturii și valorilor creștinismul conservator tradițional.

Catva filmulete utile pe acest subiect :


                                                                         


                     


                                                                                 

....                                                                                          

vineri, 23 iunie 2017

Martin Luther - Epistola lui Iacov


                                                                


O analiză obiectivă referitor la reforma protestantă din perspectivă evanghelică cu detalii surprinzătoare din corespondența privată a lui Luther


Rezultatul acestui demers s-a văzut în modul cum a evoluat Reforma. Deşi punctul de plecare al acesteia a fost momentul în care lui Luther, care era preot, i s-a cerut de către Universitatea Catolică din Wittemberg să ţină un curs despre Epistola lui Pavel către Romani (în urma căruia Luther a ajuns la conlcuzia că mîntuirea este prin credinţă), reforma care a rezultat a accentuat atît de mult acest crez încît a neglijat “ascultarea credinţei” (Romani 1:5), adică faptele ca roadă a mîntuirii în viaţa creştinului.

Ceea ce a urmat a fost o reformă parţială, protestantismul fiind caracterizat de un mod de viaţă asemănător celui catolic, cu jumătăţi de măsură bazate pe jumătăţi de adevăruri.

Iată în continuare un fragment preluat de pe “ascultareacredintei.blogspot.com” care ilustrează acest proces…

”Biserica Romei predica virtutea faptelor, dar nu o practica. Laicii erau îndemnaţi spre fapte bune şi trăire virtuoasă, dar Biserica punea la dispoziţia păcătosului şi mijloacele de a-şi cumpăra sau câştiga dreptul de a ajunge în rai.

Luther şi ceilalţi reformatori au înlocuit faptele pentru câştigarea mântuirii cu credinţa. Credinţa a fost centrul teologiei Protestante. Luther a mers atât de departe încât a refuzat să recunoască Epistola lui Iacov ca inspirată, considerând-o „epistolă de paie” deoarece insista asupra unei credinţe validate prin fapte. Dar combinaţia doctrinelor incapacităţii omului de a face ceva pentru a se mântui cu credinţa teoretică mântuitoare a dus la o concepţie nefericită şi la un eşec moral al Protestantismului. „Dacă cineva are credinţă, adulterul nu este păcat”, spunea Luther în faimoasa sa predică despre căsătorie (Jarrel, Baptist Church Perpetuity, p. 228).

Luther scria lui Philip Melachton de la Wartburg, într-o scrisoare datată 1 August 1521: „Hai, acceptă! Fii păcătos! Şi nu păcătui pe jumătate: păcătuieşte de-a dreptul, până la capăt! Păcate făcute pe jumătate? Nu; ci din cele adevărate, serioase, păcate enorme! (Lucien Lefabvre, Martin Luther, un destin, p. 112). În 1530, îi scria lui Weller, „Sunt momente în care trebuie să bei un pahar în plus şi să te distrezi, pe scurt, să comiţi vreun păcat din ură şi dispreţ faţă de diavol, ca să nu-i laşi destul loc pentru prostiile minuscule din care să facă un caz de conştiinţă… Deci, dacă diavolul vine în faţa ta şi-ţi spune: ‚Să nu bei!’, răspunde-i imediat: ‚Ba chiar o să beau pentru că tu nu-mi dai voie, şi-o să beau zdravăn!’ Trebuie întotdeauna să faci ceea ce Satana îţi interzice!” Şi adaugă: „Ce alt motiv crezi că am să beau din ce în ce mai mult din vinul meu curat, să spun tot mai multe vorbe fără nici o reţinere şi să iau parte din ce în ce mai des la mese bogate? Ca să-mi bat joc de diavol şi să-l supăr, aşa cum el îşi bătea joc de mine şi mă supăra odinioară!” Şi apoi, „Oh, dac-aş putea în sfârşit să imaginez un păcat enorm ca să-l decepţionez pe diavol şi să înţeleagă odată că nu recunosc nici un păcat şi conştiinţa mea nu-mi reproşează nici unul!” (Ibid, p. 193).

Mesajul lui Luther este şocant, dar chiar dacă ar fi să luăm în considerare argumentul că Luther exagera doar, cum făcea adesea, o analiză a efectului predicilor sale printre populaţia protestantă va arăta că aceste lucruri nu se rezumau doar la teorie, dar erau luate în serios şi practicate. 
Doctrinele voinţei sclave, supuse naturii păcătoase, a predestinării şi a salvării prin credinţă teoretică a dus în Protestantism la scuzarea păcatului
Această combinaţie periculoasă a provocat asaltul Anabaptist asupra eticii Protestante.

Opiniile diferite ale celor trei tabere, Catolice, Protestante şi Anabaptiste, cu privire la autoritatea Scripturii a dus la percepţii diferite asupra felului credinţei şi a rolului ei în mântuire. Percepţiile diferite ale credinţei au dus la moduri diferite de trăire a vieţii.


În nici un alt domeniu nu au ieşit Anabaptiştii (“re-botezaţii”, numiţi aşa pentru că se botezau din nou la o vîrstă adultă, n.n.) mai mult în evidenţă decât în acest aspect practic. Philip de Hesse, pe ale cărui domenii Anabaptiştii s-au bucurat de mai multă toleranţă decât în celelalte landuri germane, spunea: „Eu văd cu adevărat mai multă îmbunătăţire morală printre ei decât printre cei care sunt luterani” (Verduin, op. cit., p. 108). Aşa de mare era diferenţa dintre Anabaptişti şi ceilalţi încât oricine încerca să ducă o viaţă curată era suspectat de a fi Anabaptist. Harold Bender, în faimosul său eseu „Viziunea Anabaptistă”, a citat o mărturie pozitivă din partea unuia dintre marii adversari ai Anabaptiştilor, Franz Agricola: „Printre sectele eretice existente, nu este nici una care în aparenţă duce o viaţă mai pioasă decât Anabaptiştii. Cât priveşte viaţa lor publică, exterioară, ei sunt ireproşabili. Între ei nu se găseşte nici o minciună, înşelăciune, înjurătură, ceartă, limbaj respingător, mâncare şi băutură intemperată, afişare a bunurilor personale, ci umilinţă, răbdare, dreptate, îngrijire, cinste, cumpătare, sinceritate într-o aşa măsură că s-ar putea presupune că ei aveau Duhul lui Dumnezeu” (Hershberger, Recovery of the Anabaptist Vision, p. 45).

Chiar şi Reformatorii admiteau aceasta. Capito mărturiseşte că radicalii (anabaptişitii n.n.) „se păzeau de viciile ofensatoare atât de comune printre ai noştri” (Verduin, op. cit., p. 108). Predicatorii Reformaţi din Berna observau: „Anabaptiştii au asemănarea unei pietăţi exterioare într-un grad mult mai ridicat decât noi sau celelalte biserici care, în uniune cu noi, îl mărturisesc pe Cristos; şi ei evită păcatele ofensatoare care sunt foarte comune printre noi” (Verduin, op. cit., 109).


Caspar Schwenckfeld, discipol al lui Luther, care mai târziu a devenit Spiritualist, afirma: „Sunt calomniat, atât de predicatori cât şi de alţii, că sunt Anabaptist, la fel cum tuturor celor care trăiesc o viaţă creştină adevărată, pioasă, li se dă aproape peste tot acest nume” (Hershberger, op. cit., p. 46-47). „Bullinger însuşi se plângea că‚ există unii care în realitate nu sunt Anabaptişti, dar şi-au pronunţat aversiunea faţă de senzualitatea şi frivolitatea lumii, prin urmare condamnând păcatul şi viciul, fiind în consecinţă numiţi sau numiţi greşit Anabaptişti de persoane capricioase.’ Vasta colecţie de materiale originale Anabaptiste, numită comun Taufer-Akten, care se află în curs de publicare, conţine un număr de ilustraţii specifice ale acestui fapt. În 1562 un anume Caspar Zacher din Wailblingen în Wittemberg a fost acuzat că ar fi fost Anabaptist, dar registrele curţii relatează că din moment ce acesta era un om invidios care nu se putea înţelege cu alţii, şi care începea deseori certuri, făcându-se de asemenea vinovat de faptul că înjura şi blestema şi avea asupra lui o armă, el nu a fost considerat a fi Anabaptist. Pe de altă parte, în 1570, un anume Hans Jager din Vohringen în Wurttemberg a fost adus înaintea curţii sub suspiciunea de a fi Anabaptist în primul rând fiindcă nu înjura şi trăia o viaţă ireproşabilă” (Ibid.).

Anabaptiştii erau dedicaţi teologiei „uceniciei”. Pentru ei, creştinul era mântuit din păcatele sale, nu în ele (sublinierea noastră). Creştinul putea să cadă în păcat, dar nu putea trăi în el. Cine trăia în păcat nu era considerat a fi mântuit, indiferent cât de drept era în doctrină. Călăuzirea Duhului nu se rezuma doar la călăuzirea în adevărata doctrină, ci în aplicarea acesteia în viaţa de zi cu zi. Bender susţine că „Marele cuvânt al Anabaptiştilor nu a fost ‚credinţa’, ca pentru reformatori, ci ‚urmarea’ (nachfolge Christi)” (Hershberger, op. cit., p. 43).

Pentru ei, iubirea aproapelui era dovada naşterii din nou. Thomas Manz spunea din închisoare în una din ultimele sale scrieri: „De aceea, urmându-l pe Cristos pe adevărata cale pe care El Însuşi ne-a arătat-o, adevăraţii Săi slujitori nu trebuie să urască pe nimeni. Avem înaintea noastră această lumină a vieţii şi ne bucurăm să mergem pe acea cale. Dar oricine este plin de ură şi invidie, oricine trădează, acuză, bate şi se ceartă în mod mizerabil, nu poate fi Creştin” (Liechty, op. cit., p. 19).

Acest fel de viaţă le-a atras simpatia şi aderenţa multora. Wenger îl citează pe Sebastian Franck care scria în 1530: „S-a ridicat din litera Scripturii, independentă de bisericile de stat, o nouă sectă care a fost numită Anabaptişti… Prin impresia bună a acestei secte şi chemarea lor la litera Scripturii la care ei aderau strict, şi-au atras în sânul lor multe mii de inimi temătoare de Dumnezeu care aveau zel pentru Dumnezeu” (Hersberger, op. cit., p. 175). Harold Bender îl citează pe Franck: „Anabaptiştii … au câştigat în scurt timp o mare mulţime de discipoli… atrăgând multe suflete sincere care aveau râvnă pentru Dumnezeu, căci ei nu învăţau altceva decât iubirea, credinţa, şi crucea. Se arătau a fi umili, răbdători sub multă suferinţă; ei frâng pâinea între ei ca dovadă a unităţii şi iubirii. Se ajută cu credincioşie unii pe alţii şi îşi spun unii altora fraţi… Au murit ca martiri, cu răbdare şi umilinţă îndurând orice persecuţie” (Hershberger, op. cit., p. 46).


Au fost acuzaţi că se cred sfinţi, fără păcat. Însă ei întotdeauna au respins perfecţionismul. Menno spunea: „Să nu credeţi că ne lăudăm că suntem perfecţi şi fără păcat. Deloc. Cât despre mine, eu mărturisesc că deseori rugăciunile mele sunt amestecate cu păcat şi neprihănirea mea cu prihana” (Verduin, op. cit., p. 103). Hubmaier răspunde aceleiaşi acuzaţii: „Dar acuzaţia că ne lăudăm că nu mai putem păcătui după botez şi alte asemenea lucruri, este o nedreptate monstruoasă. Fiindcă noi ştim că atât înainte cât şi după botez, suntem nişte bieţi păcătoşi mizerabili, şi dacă spunem că nu păcătuim, suntem mincinoşi şi adevărul nu este în noi” (Estep, op. cit., p. 155).

Urmarea lui Cristos, imitarea Lui, le aducea ură, dispreţ, suferinţe, persecuţie şi de multe ori sfârşitul tragic în mâinile călăilor. Experimentarea „Cristosului amar”, după cum numeau toate aceste suferinţe, era pentru ei o dovadă incontestabilă a adevăratei ucenicii. Persecuţia şi martirajul le întăreau convingerea că ei reprezintă adevărata turmă a lui Cristos, care a profeţit că urmaşii Lui vor fi persecutaţi. Într-adevăr, mulţi au murit cu o rugăciune, o cântare sau un îndemn pentru spectatori pe buze, demni şi neclintiţi în hotărârea de a-L urma pe Domnul lor până la capăt.

Cele trei mari tabere promovau un „creştinism” diferit nu doar în aparenţă, ci în esenţă. Catolicismul vede în primirea harului prin intermediul unei instituţii sacramentale-sacerdote esenţa creştinismului. Protestantismul are ca esenţă experimentarea harului lui Dumnezeu în adâncul fiinţei prin credinţă. Pentru Anabaptism, esenţa creştinismului este transformarea vieţii prin credinţă, în imitarea lui Cristos. Aceste trei concepte nu se puteau amesteca.”




sursa:  http://bisericamanastur.ro/2011/01/09/iacov-epistola-de-paie/










...

vineri, 26 mai 2017

Convertirea unui cunoscut evanghelic american la ortodoxie

De ce..."Tot mai mulți mormoni și protestanți din Utah, SUA, se convertesc la Ortodoxie" ?



Unul dintre cei mai cunoscuți realizatori de emisiuni religioase la un post de radio din SUA, Hank Hanegraaff,  se adaugă pe lista evanghelicilor din Statele Unite care au decis să se convertească la Ortodoxie.  Cunoscut și ca „Omul care răspunde cu Biblia”,  Hank Hanegraaff a trecut la Ortodoxie chiar în Duminica de Florii, pe 9 aprilie. Imaginile acestui moment au fost postate pe o rețea de socializare.

Hanegraaff a fost timp de aproape trei decenii președinte al Institutului Creștin de Cercetare, un minister evanghelic de apologetică, a scris 20 de cărți care se opun cultelor (sectelor), ereziilor și credințelor necreștine, iar dacă până mai ieri evanghelicii din SUA se mândreau cu un super-erou doctrinar,  acesta era Hanegraaff.

Acum însă, „Omul care răspunde cu Biblia” a ales altă cale. Așa cum arată un filmuleț realizat în Duminica Floriilor,  postat pe rețelele de socializare, Hanegraaff, în vârstă de 67 de ani, apare îngenuncheat, în Biserica Ortodoxă Greacă Sf. Nectarie din Charlotte, N.C, în timp ce este uns cu mir sfințit, ca parte a ritualului de botezare.

Decizia lui i-a ofensat pe evanghelicii din SUA care, prin  Bott Radio Network, un puternic imperiu mass media, cu 107 posturi evanghelice, au decis să întrerupă orice legătură cu el, acuzându-l că „a trădat adevăratul creștinism”.
Replica lui a fost însă una pe măsură:  „Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nimic nu s-a schimbat în credința mea. Doar că am văzut că așa primesc mai multă dragoste de la Domnul și Mântuitorul meu Iisus Hristos”, a spus Hanegraaff, care nu a trecut singur la ortodoxie, ci alături de soție și de cei 12 copii ai lor.

Deși nu există statistici clare, cel puțin până acum, se pare că Hanegraaff nu este singurul care renunță la Biserica evanghelică pentru a trece la Ortodoxie. 
 „Noi am fost botezați în Ortodoxie acum nouă ani”, spune Suzanne, care, înainte de a trece la credința ortodoxă a trecut și pe la biserică creștină evanghelică.  „Întotdeauna am crezut în Dumnezeu, dar nu mi-a schimbat viața; Am vrut să mă apropii de El. În mod ironic, sora mea și familia ei au descoperit Ortodoxia în timp ce se pregăteau pentru o misiune protestantă în Rusia”, a povestit ea. Încurajată de sora ei, Suzanne a început să meargă la slujbele din bisericile ortodoxe. Și a fost, așa cum spune, un șoc cultural: pentru că slujba era în întregime în limba greacă, iar închinarea liturgică tradițională era departe de atmosfera evanghelică neclintită, muzicală și non-liturgică. „La început, nu am înțeles nimic, dar am continuat să studiez, am vrut mereu să știu adevărul. Mi-am dat seama că Biserica Ortodoxă e aici de  2000 de ani, că și-a păzit cu grijă teologia și nu a permis credințelor populare să o schimbe”, a mai spus Suzanne.
„Biserica pe care Hristos a clădit-o, pe care o căutam, a fost întotdeauna aici”, spune Suzanne. 
Există și explicație a acestui fenomen tot mai mare, al convertirii mormonilor și evanghelicilor la ortodoxie. Deceniile de globalizare seculară au lăsat fără tradiții culturile și societățile, înlocuind modurile tradiționale de viață cu un stil de viață extrem de global și bazat pe consumator. 

 http://www.activenews.ro/externe/Tot-mai-multi-mormoni-si-protestanti-din-Utah-SUA-se-convertesc-la-Ortodoxie-Mi-am-dat-seama-ca-Biserica-Ortodoxa-e-aici-de-2000-de-ani-ca-si-a-pazit-cu-grija-teologia-si-nu-a-permis-credintelor-populare-sa-o-schimbe-143287

Motivele pentru care evanghelici din SUA precum Hank Hanegraaff sau Suzannee le-au invocat pentru  trecerea la credinta ortodoxa sunt in mare parte subiective, sentimentale  dar pot fi si unele obiective precum laicizarea modului de inchinare in multe biserici americane.

Asa cum se mentioneaza in articol principalul motiv invocat de  cei convertiti la ortodoxie a fost ca "Biserica Ortodoxă e aici de  2000 de ani", că și-a păzit cu grijă teologia de-a lungul timpului, altii au marturisit ca au fost impresionati de  ritualul liturgic etc.  Acestea sunt  mai degraba  motive "sentimentale" si nicidecum motive bazate pe Scripturi si pe argumente rationale.
Cand Martin Luther a initiat Reforma protestanta Biserica Catolica avea  deja o vechime de aproape 1500 de ani dar asta nu la impresionat cu nimic pe Luther  pentru care important era in ce masura Biserica si-a pastrat nealterata invatatura Scripturii. Iar la acest capitol ortodocsii si catolicii au o istorie comuna ambele incluzand in doctrina proprie traditii, invataturi straine Scripturii precum cultul sfintilor, al Mariei si multe altele . 
Pentru americanii care sunt intr-o permanenta cautarte a unei credinte noi Biserica Ortodoxa cu ritualurile ei  seculare impresioneaza , este ceva exotic ,deosebit, mistic, venit parca dintr-o alta lume. .
 Pe de alta parte cei mai multi de peste ocean nu cunosc cum arata ortodoxia in tarile cu traditie unde religia ortodoxa a fost pentru  secole biserica de stat ,majoritara , ce efecte a produs  in aceste tari . Nu realizeaza caracterul liberal (libertin) al teologiei ortodoxe reprezentand  mai degraba ceia ce  Evanghelia numeste "calea lata "  in contrast cu "calea ingusta" a pocaintei (Matei 7 :13-4 ) .
Biserica Ortodoxa din SUA fiind totusi din multe puncte de vedere  diferita din cea din Europa de est.

Pe pagina sa de facebook  Hank  Hanegraaff a postat recent un mesaj inspirat din teologia ortodoxa  . "Justificarea prin credință este înrădăcinată în Sfanta Scriptura , totuși trebuie să fim atenți  totdeauna că credința care mantuieste este vie și activă " text ce ne aminteste de epistola lui Iacov "credinta fara fapte este moarta" . Altfel spus credinta autentica este reprezentata obligatoriu de credinta + fapte, adevar  pe care neo/protestantii il inteleg mai greu.

                                                                        



Pe de alta parte multe biserici din America (si nu numai) au devenit tot mai laice in modul de inchinare , lacasurile de cult  semanand de multe ori ca niste cluburi sau sali de spectacol din "lume".
 Un comentariu sugestiv pe acest subiect ne este oferit pe un sait crestin american.
"My question to you is this: There are no churches in my local area that do NOT use drums and electric guitars in their worship service. What am I to do ? I refrain from using the word church because the true Church does not exist in these places."
 Chiar si acest aspect nu ar putea fi totusi un motiv suficient de argumentat pentru a trece de la credinta evanghelica la cea ortodoxa cu atat mai mult pentru unul care se pretindea un bun cunoscator al Scripturii.
 Dar pana la urma lucrurile se aduna motivele subiective sentimentale combinate cu frustari pe plan local pot sa invinga argumentele scripturale si in final... omul este liber sa creada ce doreste.




..

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Frați ipocriți


                                                                                 


A aparut o "modă" pe facebook de ați deschide conturi cu nume care de mai care mai pretențioase menite să creieze o falsă impresie de "super creștin", om sfânt etc. 
M-am confruntat personal cu o astfel de situație când indus în eroare oarecum de numele de cont deosebit al respectivului "prieten" virtual de pe facebook  gen "creștini adevărăți", "frați adevărați" , am avut o surpriză nu tocmai placută. Fiind incredințat că am de a face cu un creștin serios așa cum prezenta firma ... l-am rugat pe "prietenul" respectiv să-mi  dea o informație, să-mi spună dacă există în localitatea ara) unde locuiște  un anumit medicament, pentru cineva apropiat care avea nevoie urgentă de el dar  care nu se găsea in farmacii la noi . Spre surprinderea mea "prietenul - frate adevarat" nu numai ca nu mi-a răspuns dar a șters imediat prietenia și mi-a blocat contul să nu pot să-i mai scriu niciodată
Incercati stimati "frați creștini" să nu mai fiti ipocriți, creștinismul adevărat cât și frația adevărată se dovedește numai prin fapte , nu prin vorbe. Nu mai încercati să vă înșelați singuri și să-i înșelați și pe alții dându-vă nume de cont  care nu vă reprezintă si care încearca să creieze doar o falsă imagine de crestin adevarat. Creștinismul adevarat se dovedește întodeauna prin fapte - așa cum spune și Iacov în espistola sa, doar faptele dau valoare credinței nimic altceva 
 Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci; dar și dracii cred… și se infioară!
Vrei, dar, să ințelegi, om nesocotit, că credința fară fapte este zadarnică?
Iacov 2:19-20


...


vineri, 13 ianuarie 2017

Luther versus. Iacov

                                                                         
                                                                                                                      

Indiscutabil  Martin Luther a avut o contribuiţie remarcabilă la reformarea creştinismului prin eliminarea învătăturilor adăugate în doctrina şi practica bisericilor istorice multe dintre acestea de origine pagână si instituirea Scripturii ca singura autoritate supremă  în domeniul spiritual. Şi cu toate acestea deşi unii p/np au tendinţa să îl idolatrizeze, Luther a fost şi el un om ca fiecare cu calitaţi si imperfectiuni. 
Doctrina mântuirii prin credintă şi nu prin fapte (asa cum proclamau bisericile istorice) a fost elaborată iniţial de Luther .Obsedat de dificultatea obtinerii mântuirii de către  creştinul de rând, lui Martin Luther preotul catolic pe atunci, îi răsare în minte un gând inspirat din epistola lui Pavel către Efeseni 2 :8-9  şi anume mântuirea nu este prin fapte ci doar prin credinţă. Luther a înlocuit faptele cu credinţa. Pentru că o  anumită carte din Noul Testament şi anume Epistola lui Iacov se abătea oarecum de la doctrina inventată de el, Luther nu a acceptat sa recunoască această epistola scrisă de apostolul Iacov fratele ntuitorului şi o numeşte  “epistola de paie” unele surse spun chiar că a aruncat aceasta carte în raul Elba, în semn de dispreţ.

Doctrina de altfel foarte atrăgatoare a mântuirii doar prin credinţă a fost preluată şi de neoprotestanţi care parcă pentru a pune la colţ si mai mult „faptele bune” au adaugat la deja cunoscutul verset din Efeseni 2 :8-9  un verset preluat de Vechiul Testament  „ faptele noastre bune sunt ca o haină manjită „ (Isaia 64).
Indiscutabil doctrina mânturii prin fapte promovată de ortodocşi si catolici nu are temei pentru că nu poţi să ştergi vina unui păcat printr-o faptă bună ,apostolul Pavel ne spune foarte clar acest lucru  în Efeseni 2:8  mântuirea nu se poate obţine decât prin Hristos .
 Asta însa nu ne scuteşte de îndatorirea de a face fapte bune prin care să dovedim autenticitatea credinţei noastre. Sacrificiul lui Isus Hristos pe cruce în locul nostru nu este gratuit ,El a făcut totul şi noi să nu facem nimic pentru cei din jurul nostru ? jertfa lui Hristos ne obligă să nu fim indiferenţi faţă de semeni  .
Cei mai multi p/np cred totuşi că a face  "fapte bune"  este ceva facultativ, opţional dacă ai "darul" facerii de bine, dacă ai dorinţa sau plăcerea de a face bine o faci, dacă nu, nu oricum mântuirea este prin credinţă ,nu prin fapte.

Domnul Isus Hristos însa are o pozitie  tranşantă în acestă problemă în Evanghelia după Matei capitolul 25 versetele 31-46 ...
41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui! 42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau; 43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine." 44. Atunci Ii vor raspunde si ei: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?" 45. Si El, drept raspuns, le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut." 46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica."

Această prezentare făcută de Mântuitorul Hristos referitoare la judecata finala ,nu pare să confirme sub nici o formă ideea că faptele bune sunt facultative, că dacă le nesocoteşti nu e nici o problemă. .
Ceia ce se spune în unele biserici de îndata ce le-ai trecut pragul că odata ce ai crezut şi te-ai botezat (la ei) -sigur esti mântuit (indiferent ce faci mai departe ) te poate duce la autoamăgire. In realitate  Evanghelia  pe lângă credinţă ne revelează şi alte  conditii de îndeplinit pentru a fi încredintat că vei obtine mântuirea  iar ceea ce a spus Hristos in Matei 25 nu poate fi trecut cu vederea . 
 Isus Hristos va judeca în ziua Judecătii pe fiecare în parte după Evanghelii (nu după doctrina cultului x,y) Hristos  va despărtii “oile de capre”  după cum este scris .

Din păcate majoritatea credincioşilor nu pot face deosebirea între ce vine de la doctrina cultului şi ce vine din Scripturi , din moment ce toate sunt rostite de la anvon. 
Este totuşi foarte important sa descoperi adevărul prin călăuzirea Duhului Sfant în Scripturi în aşa fel încat să poţi să  faci diferanţa între Scriptură şi doctrina cultului acordând prioritate Evangheliei .

Unii ar putea fi şocati, intrigati , neîncrezători de o mărturie precum cea de mai jos, există mai multe mărturii de acest fel, însa daca stăm să analizâm,ea are legitimitate scripturală. Să ne amintim  doar de pilda bogatului ajuns în iad......pentru ce a ajuns el in iad ? ,pentru că a fost bogat sau pentru ca a fost avar, zgârcit, nepasător faţă de semeni....(?)


                                                                                    

 Marea majoritate a mărturiilor persoanelor care au experimentat moartea clinică sau vedenii despre întâlnirea cu Hristos şi judecata Sa ,spun că toţi oamenii se vor înfăţişa înaintea lui Hristos pentru judecată conform cu 2 Corinteni 5: 10  (excluzându-i poate pe cei ce vor merge direct în iad) .Nimeni nu are garantată mântuirea 100% cum cred unii că ei vor merge direct în rai pe baza credinţei lor . 
Cuvântul lui Hristos din Ioan  5 : 24 adresat evreilor care îl ascultau are cu totul alta semnificatie decât cel de a garanta cuiva mântuirea fără a da socoteală pentru viaţa trăită în trup, una dintre dovezi este chiar Matei 25 : 31-46 , sau Romani 14:10-2 Corinteni 5:10,Evrei 9:27-1 Ioan 4:17,etc.

Într-una din duminicile trecute la "Ora biblică" un "frate" bine îndoctrinat dintre cei care nu ratează nici o ocazie să ia și el cuvîntul sa ridicat şi a spus urmatoarele : "Noi trebuie sa facem lucrările Domnului ,nu fapte bune ,că fapte bune fac şi dracii"...
Bine ar fi fost  să dea şi niște explicații, să ne spună de unde a scos-o și pe asta  "nu fapte bune că și dracii fac fapte bune" ,cu siguranţă nu scrie astfel de lucruri în biblie. Această afirmație arată totuși cum o anumită doctrină poate deforma interpretarea Scripturii.
 Lucrările Domnului și faptele bune nu pot fi puse în opoziție , cele două merg întodeauna împreună.

Scriptura despre fapte...     
   -Todeauna vor fi saraci in tara ,de aceea iti dau porunca aceasta .Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. .Deuteronom 15:11
-Faptele voastre vor avea o rasplata 2 Cron 17:7
-El da omului dupa faptele lui Ion 43:11,Psalm  28:4; 62:12 :94:2;Ier 50:29:Ezek7:3;si 8 
-Le voi rasplati dupa faptele lor .Ier 25:4 
-Ca ei sa vada faptele voastre bune Matei 5:16 
-Fiul ...va rasplati fiecaruia dupa faptele lui Matei 16 :27
-Tabita...Ea facea o multime de fapte bune si milostenii. Fapte 9 :36
-Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui Romani 2:6
-Orice fapta buna si orice lauda ,aceea sa va insufleteasca Filipeni 4:8
-Sa fie bogati in fapte bune 1 Timotei 6:18
 -Sa fie cei dantai in fapte bune Tit 3:8 si 14
-Ca un inplinitor cu fapta va fi fericit in lucrarea lui Iacov 1:25
-Credinta daca n-are fapte este moarta Iacov 2:17
-Dati-va toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta 2 Petru 1:5
-Copilasilor sa nu iubim cu vorba ci cu fapta si cu adevarul 1 Ioan 3:18
-Ei se vor odihni de ostenelile lor caci faptele lor ii urmeaza Apoc.4:13
-Iacov 2 19,20 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!
-Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?
-Matei 25 :41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceti-vă de la Mine, blestemaţilor, in focul cel veşnic care a fost pregatit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, si nu Mi-ati dat sa mănânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost străin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav şi in temnita, si n-aţi venit pe la Mine.”

-Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.Faptele Ap. 2 :43

În ultimul timp bisericile neoprotestante au fost invadate de tot felul de erezii , printre acestea liberalismul care îşi permite să eticheteze creştinismul adevărat care interpretează Scriptura ad-literam, ca fiind "legalist" , ei pledând pentru eliminarea (ignorarea)  lucrurilor considerate de ei neesenţiale .
 Tit  3 :10-11 (versiunea originală)   De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.

A man that is an heretick after the first and second admonition reject   Titus  3:10 King James bible





.......