Evanghelizare penticostală cu scandal la Iași

 Zilele trecute a avut loc la Iași în fața Casei de Cultură o evanghelizare organizată de o biserică penticostală cu aprobarea primăriei. Predicator principal a fost Cristi Boariu , acesta a avut un discurs întrăzneț dar  care a deranjat lumea ortodoxă Iașul fiind cunoscut ca un bastion al ortodoxiei sau poate chiar ''capitala ortodoxiei'' din România, dar se pare că pastorii penticostali au ignorat acest ''detaliu''. 

Au fost evenimente asemănătoare la Cluj, Oradea , Timișoara fără incidente doar că Iașul este un punct sensibil. Pastorul Cristi Boariu a spus printre altele:

  „Iași este un oraș religios, dar nu avem nevoie doar de o religie. Avem nevoie de o salvare, de o transformare. Avem nevoie de o viață nouă. Nu Paraschiva te ajută, ci Hristos te ajută. Nu moaștele te învie, ci Hristos te învie.” 

Pentru un neoprotestant aceste cuvinte par absolut normale, nu și pentru un ortodox fundamentalist, fanatic pentru care Parascheva este un ''zeu''  la care se închină , de la care cere ajutor , vindecare de boli etc. și asta stând 10 - 20 de ore la cozi imense . 

 Iași este orașul umde cultul Paraschevei este dus la un nivel incredibil , de ev mediu , este considerat o insultă teribilă să pui în discuție cultul pentru acest personaj care întruchipează oarecum chiar religia ortodoxă cu închinarea la sfinți și moaște. Așa că nu este de mirare că au sărit ca arși mulți ortodocșii dogmatici , fundamentaliști reaprinzând focul mocnit al urii pentru cei numiți de ei ''sectanți''.  

 Însă a venit și reacția penticostailor implicați care au încercat să explice care a fost de fapt scopul mesajului lor. 

Oricum o intersectare între ortodocși și penticostali nu putea să nu iese decât cu scântei.

  

Răspunsul pastorului lui Cristi Boariu pe fb:

 

CE AM SPUS LA IAȘI: O CLARIFICARE NECESARĂ.

Am fost numit „blasfemator” și acuzat public de „defăimare” pentru câteva cuvinte spuse la Iași. Îmi mențin ceea ce am spus. Dar înainte să mă judecați, vă rog să citiți ce am spus de fapt și de ce.

Iată exact ce am spus pe scenă, în întregime, în acel context:

„Iași este un oraș religios, dar nu avem nevoie doar de o religie. Avem nevoie de o salvare, de o transformare. Avem nevoie de o viață nouă. Nu Paraschiva te ajută, ci Hristos te ajută. Nu moaștele te învie, ci Hristos te învie.”

Un ziar național a relatat aceste cuvinte fără contextul lor complet, iar în ultimele zile mai mulți preoți ortodocși (și chiar purtătorul de cuvânt al Patriarhiei) au reacționat public.

Aceste reacții numesc afirmația mea „defăimare” și „ofensă adusă simbolurilor religioase”.

Vreau să răspund limpede: cine ascultă mesajul întreg vede că am venit să chem oamenii la mântuire și la o viață nouă în Hristos, nu ca să insult pe cineva sau să chem la ură.

S-a comentat și faptul că am vorbit cu voce tare sau că am „strigat”. Da, predic cu intensitate, așa cum fac de ani de zile, dar intensitatea vocii nu transformă un mesaj într-un atac. Chiar Evanghelia spune că, într-un context public, „Iisus a stat între ei și a strigat” (Ioan 7:37). Problema importantă nu este volumul vocii, ci adevărul sau falsitatea cuvintelor rostite.

A spune ce cred, pe baza Scripturii, despre cine ajută și cine mijlocește nu este defăimare, ci este exercitarea aceleiași libertăți religioase pe care o cer și pentru ceilalți.

Dezacordul teologic nu poate fi confundat automat cu defăimarea. Libertatea religioasă trebuie să includă și libertatea de a ajunge, citind Scriptura, la concluzii diferite de doctrina unui alt cult.

Vreau să fiu corect cu ceea ce credeți. Știu că nu spuneți că Parascheva vindecă prin puterea ei și că faceți distincție între închinarea datorată numai lui Dumnezeu și cinstirea adusă sfinților. Nu vă atribui o învățătură pe care nu o țineți.

De aceea, afirmația mea nu lovește un „om de paie”: nu contest că-I dați lui Hristos puterea, ci pun o singură întrebare despre practica de a adresa cereri și rugăciuni către Parascheva.

De altfel, chiar în textul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei prin care sunt acuzat se spune despre credincioșii veniți la moaște că vin „să se roage și să-i ceară ajutorul”.

Tocmai aceasta este problema teologică pe care am ridicat-o la Iași: cui ne adresăm în rugăciune și de la cine cerem ajutorul?

Nu am contestat dreptul niciunui ortodox de a-și practica liber credința. Dar aceeași libertate religioasă îmi permite și mie să spun public ceea ce cred pe baza Scripturii.

Mi-au fost aduse mai multe texte biblice drept contraargument. Le cred pe toate.

Problema nu este textul biblic, ci concluzia care este trasă din el.

1. OASELE LUI ELISEI (4 REGI 13:21)

Da, un mort a atins oasele lui Elisei și a înviat.

Dar unde spune textul că după aceea israeliții s-au rugat lui Elisei, au făcut pelerinaje la oasele lui sau i-au cerut ajutorul?

Dumnezeu poate folosi materia într-o minune, fără ca materia folosită să devină apoi obiect de venerare sau o practică permanentă pentru poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a lucrat prin toiagul lui Moise și totuși nu ne închinăm toiagului.

Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon semnul cu lâna. De ce nu scoatem lâna afară noaptea ca practică religioasă?

Și mai clar: Dumnezeu a folosit șarpele de aramă pentru vindecarea israeliților, dar când oamenii au început ulterior să-i ardă tămâie, Ezechia l-a sfărâmat (Numeri 21:8-9; 4 Regi 18:4).

2. PETRU ȘI MINUNILE

După vindecarea ologului, Petru spune:

„Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?” (Fapte 3:12)

Observați ce face Petru: refuză ca minunea să fie atribuită puterii sau cucerniciei lui. Minunea s-a făcut prin el, dar puterea nu era a lui. Petru era instrumentul dar Dumnezeu era sursa.

Iar când Corneliu cade înaintea lui, Petru îl ridică: „Scoală-te. Și eu sunt om.” (Fapte 10:26)

Oricare ar fi natura exactă a gestului lui Corneliu, reacția lui Petru rămâne remarcabilă: nu îl primește, ci îl ridică și se așază alături de el ca om.

3. ȘTERGARELE LUI PAVEL (FAPTELE 19:11-12)

Textul spune limpede: „Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.”

Cine făcea minunile? Dumnezeu.

Pavel și materia puteau fi instrumente. Sursa puterii rămânea Dumnezeu.

4. RUGĂCIUNEA DREPTULUI (IACOV 5)

Da, „mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”.

Pasajul spune despre cel bolnav: „Să cheme preoții Bisericii” (Iacov 5:14, Biblia Ortodoxă). Termenul din textul grecesc este presbyterous — „prezbiterii” Bisericii.

Aceștia vin la cel bolnav și se roagă pentru el dar textul vorbește despre credincioși aflați în viață care se roagă lui Dumnezeu pentru un alt credincios nu despre prezbiteri morți.

Nu spune să ne rugăm unui credincios plecat din această viață și să-i cerem lui ajutorul.

5. RUGĂCIUNILE SFINȚILOR (APOCALIPSA 5:8)

Textul spune „rugăciunile sfinților”, nu „rugăciunile adresate sfinților”.

Iar când Ioan cade înaintea îngerului, acesta îl oprește și îl îndreaptă spre Dumnezeu (Apocalipsa 19:10; 22:8-9).

Dacă Petru îl ridică imediat pe Corneliu spunând „Și eu sunt om”, iar îngerul îl oprește pe Ioan și îl îndreaptă spre Dumnezeu, întrebarea rămâne:

Unde găsim în Noul Testament îndemnul de a adresa rugăciuni celor plecați din această viață?

6. CINE ESTE MIJLOCITORUL?

Scriptura spune foarte clar: „Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.” (1 Timotei 2:5)

Același capitol ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alții (v. 1), deci mijlocirea unică a lui Hristos nu exclude rugăciunea credincioșilor unii pentru alții.

Dar Noul Testament merge chiar mai departe. Când vorbește despre mijlocirea care are loc în cer, Epistola către Evrei Îl indică explicit tot pe Hristos:

„Pentru aceasta şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea este viu ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)

Observați: Hristos este viu și mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

De aceea întrebarea rămâne: dacă Noul Testament ne arată explicit rugăciunea credincioșilor unii pentru alții pe pământ și Îl arată explicit pe Hristos mijlocind pentru noi în cer, unde ne arată credincioșii de pe pământ adresând rugăciuni sfinților din cer și cerându-le mijlocirea?

7. „VII” ȘI RUGĂCIUNEA

Știu că îmi veți răspunde: sfinții nu sunt morți, ci vii în Hristos, căci Dumnezeu „nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor” (Matei 22:32; Luca 20:38).

Sunt de acord că cei adormiți în Hristos sunt vii înaintea lui Dumnezeu.

Dar acest adevăr nu înseamnă că Scriptura încetează să-i numească „morți”. Pavel vorbește despre „cei morți în Hristos”, care vor învia (1 Tesaloniceni 4:16). Ei sunt vii înaintea lui Dumnezeu, dar trupurile lor au trecut prin moarte și așteaptă învierea.

Și, chiar dacă sunt vii înaintea Lui, faptul acesta nu ne spune că trebuie să le adresăm rugăciuni.

Nicăieri în Noul Testament nu vedem un credincios de pe pământ adresând rugăciuni unui credincios plecat din această viață și cerându-i ajutorul.

A crede că sunt vii înaintea lui Dumnezeu este una; a le adresa rugăciuni este alta, iar acest al doilea pas Scriptura nu ni-l arată nicăieri.

Dar în cazul lui Hristos există ceva unic: El nu doar trăiește, ci a înviat din morți și a biruit moartea.

Scriptura spune:

„Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.” (Romani 6:9)

Și tocmai de aceea răsună atât de puternic întrebarea îngerilor de la mormânt:

„De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat.” (Luca 24:5–6)

Desigur, contextul direct al acestor cuvinte este învierea lui Hristos. Dar ele îmi îndreaptă privirea exact acolo unde trebuie să rămână: spre Hristos cel înviat.

De aceea eu nu mă duc la o raclă cu moaște ca să caut ajutor, vindecare sau mijlocire. Mă duc la Hristos pentru ca mormântul Lui este gol. El a biruit moartea! El este viu, El mijlocește și El mântuiește.

Și Scriptura spune despre El:

„Pururea este viu ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)

8. IACOV, CEL DINTÂI APOSTOL MARTIRIZAT

Iacov, fratele lui Ioan, a fost cel dintâi dintre apostoli care a murit pentru Hristos:

„Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.” (Fapte 12:2)

În acel moment, Petru și Pavel erau în viață și în plină lucrare.

Dacă rugăciunea către sfinții adormiți și pelerinajul la moaștele lor ar fi fost învățătura apostolilor, aici era locul cel mai firesc să înceapă: un apostol iubit, martirizat, cu ceilalți apostoli de față.

Și totuși, ce ne arată Scriptura imediat după?

În exact același capitol, când Petru este arestat, Biblia spune:

„Se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.” (Fapte 12:5)

Observați formularea: rugăciune către Dumnezeu.

Nu i s-au adresat lui Iacov, cel abia martirizat, cerându-i mijlocirea, ci s-au rugat lui Dumnezeu.

Nu găsim în relatarea Noului Testament un pelerinaj la mormântul lui Iacov, o rugăciune adresată lui sau un îndemn al apostolilor ca Biserica să-i ceară mijlocirea.

DE ACEEA, ÎNTREBAREA MEA RĂMÂNE SIMPLĂ:

Unde găsim în Noul Testament un creștin care se roagă unui credincios plecat din această viață și îi spune: „Ajută-mă”?

Nu pun această întrebare ca să lovesc pe cineva, ci ca fiecare să o cerceteze singur, cu Biblia deschisă în față.

A-i respecta și a-i cinsti pe oamenii credincioși care au trăit înaintea noastră este una.

A le adresa rugăciuni și a le cere ajutorul după moarte este alta.

Respect dreptul ortodocșilor de a crede diferit și cer aceeași libertate pentru mine.

Dar afirmația mea rămâne neschimbată:

NU PARASCHIVA TE AJUTĂ, CI HRISTOS.

NU MOAȘTELE TE ÎNVIE, CI HRISTOS.

Iar dacă Dumnezeu alege să lucreze printr-un apostol, un profet sau chiar prin materie, slava nu aparține instrumentului, ci Dumnezeului care face minunea.

Și acum, un singur lucru vă cer:

Nu mă credeți pe cuvânt. Nu vă bazați orbește nici pe mine, nici pe vreun preot.

Luați voi înșivă Biblia în mână. Citiți-o.

Așa au făcut și credincioșii din Bereea. Ei au primit ceea ce li se predica, dar verificau totul prin Scriptură:

„Ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.” (Fapte 17:11)

Fiecare român are dreptul și libertatea să deschidă Scriptura și să vadă cu ochii lui ce scrie, nu doar ce i se spune că scrie.

Eu nu vă chem la vreo confesiune religioasă. Vă chem la cercetarea Cuvântului.

Iar dacă Cuvântul vă va arăta ceva diferit de ce am spus eu, urmați Cuvântul, nu pe mine.

Pentru că, până la urmă, nu părerea mea și nici a nimănui altcuiva vă mântuiește.

Hristos mântuiește.

DE ACEEA VĂ ÎNDEMN: DESCHIDEȚI SCRIPTURA, CERCETAȚI-O ȘI PUNEȚI MAI PRESUS DE ORICE GLAS OMENESC GLASUL LUI HRISTOS.

Un ultim gând.

M-aș bucura ca Evenimentul Zilei și celelalte publicații care au relatat ce am spus la Iași să publice și răspunsul meu, întreg, așa cum au prezentat și acuzațiile care mi-au fost aduse. Cred că este firesc ca, atunci când cineva este pus în discuție public, să poată fi auzită și poziția lui.

Și, dacă privesc partea frumoasă a lucrurilor: ce lucru rar ar fi ca, prin toată această polemică, versete din Biblie să ajungă tipărite într-un ziar național și citite de oameni care poate nu ar fi deschis niciodată Scriptura.

Dacă Dumnezeu folosește până și o dispută pentru ca oamenii să audă Cuvântul Lui, atunci n-a fost în zadar.

  

 

 

 

„Ce cred baptiștii reformați?” în 6 minute

 

De ce ar trimite Dumnezeu profeții impure? Răspuns pentru pastorul Nelu Filip

 

Un [prim] răspuns pastorului Nelu Filip

 

Ce se întâmplă dacă iert dar NU pot uita? - PREDICA PAUL NEGRUȚ

 

Cornel Avram - Cum poți fi un samaritean milos?

 

Pe drumul către apostazie însoțiți de muzică și festivism

 

Ce bucurie am în Isus - Grup din Biserica Presbiteriană ''Sa Rang''' din Seul - Corea de sud.

 

Viorel Pașca primul ''sfânt'' neoprotestant ?

 Viorel Pașca administratorul căminelor ''ilegale'' de la Dumbrava jud. Bihor este unic în România , este singurul care a reușit performanța să îngrijescă mii de bolnavi și oameni fără adăpost în ultimii 20 de ani exclusiv din donații renovând pentru aceștia mai multe case. Este primul neoprotestant din istoria României care intreprinde o astfel de acțiune, deși penticostalii mai au câteva cămine pentru vârstici în țară dar toate sunt în regim privat cu taxe mari care nu au nimic în comun cu ''facerea de bine'' ci mai degrabă cu afacerile. 

Este cel puțin ciudat ca un neoprotestant să inițieze o astfel de acțiune având în vedere că teologia protestantă nu pune accentul pe fapte care în viziunea unora ''sunt o haină murdară înaintelea Domnului'', ''numai credința'' fiind baza doctrinei protestante. Dacă privim însă la biografia lui Viorel Pașca vedem că el și-a început activitatea caritabilă în 2006 iar în 2014 avea deja în îngrijire 127 de persoane .

 Botezul deci intrarea în cultul penticostal a fost în 2016 (wikipedia) la zece ani după ce și-a început activitatea cu îngrijirea oamenilor fără adăpost, deci nu pare să fie nici o legătură între dorința sa de a îngriji oameni fără adăpost și cultul neoprotestant.

 Dar activitatea pe care a inițiato nu putea să funcționeze fără ajutorul altor oameni al donațiilor , iar donatori au fost tot timpul, aceștia au fost români din toate cultele, oamenii bogați au donat mai mult, ceilați după posibilități. Foarte probabil că aceste donații au fost motorul acțiunii caritabile , iar Viorel Pașca a fost se pare încurajat să continue lucrarea datorită acestor donații,  din declarațiile pe care le-a dat reiese că nu a avut alt servici, toată familia fiind implicată în acest job.

De aici se pare au apărut și acuzațiile DIICOT care oricum au fost mult exagerate având în vedere că chiar organele statului i-au furnizat majoritatea pacienților. 

Au fost și unele acuzații în presă de la foști angajați că s-ar fi servit mâncare expirată, că Pașca a avut uneori un comportament dur cu unii angajați și cu unii beneficiari în situații conflictuale, fapte încă neconfirmate juridic. Oricum faptul că și-a extins activitatea la peste 400 de beneficiari cazați cu vreo 10 angajați (fără forme legale) când un cămin obișnuit de stat are până la 100 de beneficiari și între 25 -50 de  angajați permanenți a fost o ''afacere'' riscantă cu un număr mare de decedați (3 pe săptămână din propriile declarații ) .

Acțiunea caritabilă în sine a fost una excepțională Viorel Pașca a ajutat 3000 de oameni în ultimii 20 de ani, este un caz unic în România însă motivația este mai mult personală decât confesională, nu ia spus nimeni de la biserică să facă asta , a fost dorința lui personală.

Nu se știe cum va evolua procesul intentat de DIICOT în continuare, în orice caz acuzațiile par exagerate - este opinia majorității românilor care îl cunosc pe Viorel Pașca și activitatea acestuia în slujba oamenilor singuri și neajutorați. Să sperăm totuși ca adevărul va învinge și activitatea caritabilă va putea fi continuată în limita legii. 

Acum să-l introducem în rândul sfinților după rit ortodox nu merge  că ar fi trebuit să fie pusnic sărac lipit, pe când familia Pașca toți au case cu etaj și mașini, dar sigur ar merge pe rit penticostal unde poți fi și sfânt și bogat 😇. 

 

 

. 

Bisericile din Timisoara sub asaltul miscarii LGBTQ. Dan Bercian

 

Muzicii ''creștină'' contemporană a cucerit și RVE Timișoara

 

Rețeaua ''Radio Vocea Evangheliei'' a luat ființă imediat după revoluție la inițiativa pastorului baptist Iosif Țon, a fost prima lucrare evanghelistică în comun a Alianței Evanghelice constituită în 1990. 

Creștinii de atunci au primit cu entuziasm ideea de a avea o rețea de radio neoprotestant și mai mulți tineri atunci ne-am implicat să creiem condițiile ca să obținem licența pentru stațiile locale din țară. 

Dar timpul a trecut și după 35 de ani vedem unde s-a ajuns cu Vocea Evangheliei care nu mai este a Evangheliei ci a lumii moderne. La RVE se transmite mai mult muzică numită ''contemporană'' adică un fel de muzică modernă (a lumii) pe versuri religioase. 

Recent Dan Bercian menționa  într-un video dedicat rătăcirii prin muzica creștină contemporană că TVR Timișoara s-a implicat și ea în această deviere gravă de la principiile credinței Scripturale spre o formă de pseudo-creștinism modern adăugând și un link cu un video realizat de RVE Timișoara. În acest video realizatoare prezintă o ''trupă'' de muzică contemporană în care interlocutorul vorbește despre ''muzica tinerilor''  care este complect diferită de cea a celor reprezentând alte generații. Redactoarea de la RVE se arată entuziastă și total de acord cu ce afirmă tânărul ''creștin modern''. 

Oare scrie undeva în Scripturi că există o muzică a tinerilor și o alta a seniorilor ?

 Cu siguranță că muzica creștină nu are legătură cu vârsta ci cu sursa de inspirație care poate fi de la Duhul Sfânt  sau de la duhul lumii sau al Satanei...

Solistul Marcu a venit din lume unde era într-un band (bandă) unde cânta muzica lumii , apoi ''sa pocăit'' dar nu spune la ce cult/biserică ( acum pentru ei toate sunt bune inclusiv cele cu aspect de club) și iată-l prezentat la RVE Timișoara. 

    Dar cu siguranță muzica modernă pe care o promovează acei tineri în stil pop rock nu pare să aibe  nimic din Dumnezeu ci mai degrabă din lumea din care provine aceste stiluri muzicale.

Aceste stiluri muzicale fiind copiate de la americani care de mult timp au deviat de la creștinismul autentic la cel de spectacol , multe din bisericile lor arată de fapt a săli de spectacol religios. 

  Faptul că aceste trupe de MCC au ajuns să fie promovate de RVE Timișoara ne arată cânt de mult a decăzut acest post de radio la capitolul muzică. Cum s-a ajuns aici ? prin cooptarea (foarte probabil ) în redacție a unor persoane membre în așa numitele biserici nondenominaționale deși în Timișoara există și Vox Domini o altă pseudo biserică baptistă tot în stilul ''club''. 

Și mai există o variantă, RVE , Radio ALT FM etc...fiind posturi care sunt finanțate de persoane private, cei care plătesc pot să își prezinte propriile opțiuni, idei , fantezii pe post...și aici este un punct slab al RVE .

 S-a tolerat prea mult timp de către pastorii ''evanghelici'' inovațiile provenite din zona nondenominațională, bisericile club, libertine, Harvest etc..precum și de RVE Timișoara. 

 

 

 

.. 

Cand a mers la baptisti s-a speriat cand a vazut cucoanele fardate si vospite

Adevărul este undeva la mijloc , la baptiști unii membrii sunt mai apropiați de lume și de modernism iar la penticostali , sunt la extrema cealată fanatism extrem strigăte încât mulți care vin prima dată se sperie și ies afară.

                                                         

 

                                                       

Conectează-te Carismaticii te vor duce la disperare

 

Un american nevăzător este botezat și în timpul botezului își recapătă vederea

 

Ioan Panican 》📌 Bisericii cluburi, spectacol, teatru.

 

Marketingul în Biserică: Relevanță sau Compromis?

 

Credința în America

 

Concerte lumești la pocăiți? Beni Boariu

 

Ce nu vă spun pastorii : Prin ce se deosebește doctrina protestantă de cea apostolică a primilor creștini

 Mulți neoprotestanți trăiesc cu impresia că credința din cultul lor este cea autetică, cea trăită de primii creștini din biserica înființată de apostoli , realitatea este cu totul alta. 

 

 

  Creștinismul apostolic: Punea accent pe o sinergie între harul divin și responsabilitatea umană. Faptele bune și convertirea activă erau dovezi obligatorii ale credinței. Sursa învățăturii bisericii primare fiind scrierile apostolilor sau evangheliștilor care circulau separat și mărturiile martorilor care l-au cunoscut pe Hristos sau pe apostoli. 

În afara versetelor din Noul Testament referitoare la biserica primară există și scrieri ale creștinilor din primii ani ai creștinismului un exemplu :  Apologetica -Închinarea în Biserica primară „ anul  150 -autor  Iustin Martirul :

 „Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. ''

  Doctrina protestantă: Se bazează pe principiul Sola Fide (numai prin credință) și Sola Gratia (numai prin har). Protestantismul ramură a creștinismului apărută în urma reformei realizată de Martin Luther în sec. XVI  susțin că mântuirea este un dar gratuit. Oamenii sunt declarați neprihăniți exclusiv prin meritele lui Hristos, propriile eforturi sau fapte bune sunt considerate neimportante în doctrina protestantă. 

Diferanța crucială dintre creștinismul apostolic și cel neo/protestant

În Biserica apostolică învățătura și practica creștină combina credința în Hristos cu faptele considerate ca o îndatorire (obligație) morală a fiecărui creștin. Aici se desparte clar doctrina bisericii apostolice de cea protestantă practicată și în bisericile neoprotestante. În biserica înființată de apostoli se predica o credință  validată prin fapte. Isus Hristos și-a dat viața pentru om dar și acesta omul, are în consecință o obligație față de Hristos , despre asta scrie  în Evanghelia după Matei 25: 31 - 46. 

Hristos nu ne spune în Evanghelia după Matei că omul este mântuit prin faptele sale ci că omul are o îndatorire față de Hristos care a murit pe cruce pentru mântuirea fiecărui om care crede, textul amintit mai sus explică în ce constă obligația omului față de Mântuitorul și ce se poate întâmpla dacă nu onorezi această obligație.  

Teologia neo/protestantă concepută de Luther în schimb afirmă că mântuirea este gratis nu trebuie să mai faci nimic decât să crezi în Hristos,  El a făcut totul, nu trebuie să miști un deget - Scriptura nu spune așa ceva decât dacă selectezi din biblie numai versetele care îți convin și să le ignori pe celelalte . 

Creștinismul practicat în primul secol este creștinismul Scripturii, al Noului Testament, doctrinele inventate de alții la secole distanțe sunt ale lor niciuna nu urmează fidel, ad-literam Noul Testament. 

Spălarea creierului prin îndoctrinare te poate face însă să nu observi acest detaliu crucial al credinței creștine. Doctrina are și ea rolul ei dar dacă vine în cotradicție cu Evanghelia atunci trebuie să alegi între cele două, alegerea corectă este Cuvântul lui Hristos. 

 

 

. 

 

 

 

 

Viorel Pașca în libertate - La ordinea zilei

 

Judecata Finală Matei 25 Cel mai respins capitol din biblie de către protestanți

 Ce ne spune Scriptura despre Judecata Finală din Matei 25 

Judecata Finală din Matei 25 (versetele 31-46) descrie momentul în care Fiul Omului (Isus) va veni în slavă pentru a despărți întreaga omenire în două categorii: oile (cei binecuvântați) și caprele (cei blestemați). Criteriul absolut al acestei judecăți este dragostea concretă și practică arătată aproapelui aflat în suferință. 

Detalii esențiale:

• Separarea: La fel cum un păstor desparte oile de capre, Isus îi va așeza pe cei drepți la dreapta Sa și pe cei răi la stânga Sa. 
• Criteriile judecății: Faptele de milostenie față de cei nevoiași sunt considerate fapte făcute direct lui Dumnezeu.
  • Câteva exemple menționate includ: oferirea de hrană celor flămânzi, adăpost pentru străini, haine pentru cei goi și vizitarea celor bolnav

 Apoi le va zice celor din stânga:

– Plecaţi de la Mine ( baptiști, penticostali, ortodocși)  în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui!  Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau,  am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!

Cel mai neagreat capitol din biblie de către neo/protestanți (pe lângă epistola lui Iacov) este cel din Evanghelia lui Matei cap. 25 : 31-46 referitor la judecata finală a tuturor oamenilor, acest capitol este respins de unii teologi neoprotestanți pe motiv că ar fi o pildă și deci în viziunea lor, nu va fi o judecată reală a tuturor oamenilor . Motivul ar fi faptul că doctrina creată de Luther garantează o mântuire pentru toți cei ce cred care vor fi justificați prin credință, conform acestei doctrine faptele neavând nici o importanță.

 Evanghelia lui Matei 25 în care Isus Hristos vorbește și ne spune că va fi o judecată a tuturor oamenilor în care faptele vor conta vine în contradicție totală cu doctrina lui Luther de aceia este marginalizată de către pastorii neoprotestanți. 

Sensul afirmației lui Hristos din Matei 25  nu este că vei fi mântuit prin faptele tale ci faptele tale vor conta la judecată faptele bune fiind o îndatorire morală a creștinului. 

Doctrina neo/protestantă te poate împiedeca să înțelegi Scriptura în acest mod și te duce la un creștinism mort (conform epistolei lui Iacov) fără fapte. Toate poveștile unora că cei care cred vor fi născuți din nou și vor face automat și fapte bune sunt fantezii , nu există așa ceva în realitate. 

Dacă în fața unui neoprotestant apare o persoana care soclicită ajutor acesta va fi bombardat cu întrebări cu genul ''Dar  de ce nu ai x, y, z  ? dar cum de ai ajuns aici ?'' în loc să îl ajute el/ea îl  judecă și indiferent de răspuns neoprotestanții în marea lor majoritate vor refuza să îl ajute, pe baza acelorași prejuecăți doctrinare care intră clar în contradicție cu Scriptura.. Acesta nu este creștinism este doar o falsă imitație.

Video-ul scurt ce urmează realizat pe baza Evangheliei după Matei cap. 25 l-am postat pe un sait în limba engleză și surprinzător pentru mine a avut un numar mare de vizualizări  (vizualizările de pe bloguri, saituri nu sunt contorizate pe youtube) dovadă că americanii sunt mai receptivi la acest capitol din biblie referitor la fapte decât românii neoprotestanți bine spălați pe creier de doctrina protestantă.

                                                   

 

 ..