-
Martin Luher cel care a pus bazele reformei protestante a manifestat de la bun început o repulsie față de Epistola lui Iacov (fratele Domnului ) despre care a scris în prefața Noului Testament în biblia tradusă de el că este ''epistola de paie'' și a plasato pe la sfârșitul bibliei sale.
Această prejudecată a lui Luther precum că epistolalui Iacov ar trebui marginalizată a fost preluată de cultele neoprotestante fiind inclusă în doctrina cultului și în programa institutelor teologice și prin pastori transmisă bisericilor.
În condițiile în care în bisericile neoprotesante (baptiste, penticostale etc.) pastorii predică preponderent din Efeseni 2:8-9 ''Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu'' cu aluzia că ''Faptele bune sunt o haină murdară înaintea Domnului'', în timp ce din Epistola lui Iacov se predică de 2-3 ori pe an sau niciodată se transmite un mesaj clar de marginalizare al epistolei lui Iacov.
Nu poți să deschizi subiectul faptelor că imediat dogmaticul te lovește în cap cu lozinca ''Nu suntem mântuiți prin fapte ci prin credință'' iar în această logică luteranistă faptele nu-si mai au rostul. Din moment ce ți se spune la nesfârșit că ești indreptățit prin credință și sigur mântuit în acest mod, reacția firească a omului este de a elimina interesul pentru fapte din preocuparea lui, orice alte teorii nu au acoperire în realitate.
Doctrina este cea care întoarce creștinismul apostolic pe dos (cu josul în sus) în toate cultele inclusiv la baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie, ortodocși , luterani etc...
Astea nu sunt teorii sterile ci adevărul pur, np-ii privesc faptele cu dispreț , doar penticostalii mai au câteva acțiuni prin cele câteva organizați caritabile la nivel de biserici locale în rest cam bate vântul.
Termenul ''frate'' este păstrat doar de formă să păcălim lumea că suntem precum creștinii din biserica primară, în realitate majoritatea văd în omul de lângă el un strâin cu unele preocupări comune.
Să trecem de la teorie la viața reală.
Am aflat recent cazul unui creștin în vârstă (pensionar) care a rămas fără locuință fiind singur și neavând pe nimeni .. Ce i sa propus de ''frații'' din comitet:
''Sunt case abandonate prin sate, ai putea să locuiești acolo..este adevărat că poate nu au apă va trebui să cari apă cu găleata de la distanță , unele nu au nici electricitate.''
Dar cum poate un om în vârstă , bolnav să locuiască în astfel de condiții ? Nu poate, dar atât pot să ofere ''frații'' un sfat frățesc ...
Dar ei speră să fie luați într-o zi la cer și să locuiască în palate de aur !!!
Dar ortodocșii cum sunt ?
Locuind într-un stat cu o populație majoritar ortooxă nu putem să nu aruncăm o privire și în curtea lor. În religia ortodoxă faptele ocupă un rol important în predicile preoților , ceea ce în principiu nu este rău pentru că Scriptura vorbește și despre fapte nu doar despre vorbe (vezi Iacov, Matei 25 etc.) . Problema este că românii ortodocși nu prea iau religia în serios și cum singuri recunosc,majoritatea sunt creștini prin tradiție (botez) dar nepracticanți. Dar printre ei sunt oameni care apreciază faptele pentru că așa au fost educați ceea ce nu este rău, dimpotrivă este în spiritul creștinismului apostolic.
..




