Cea mai mare greseala pe care toate religiile o fac

 

Naționalismul - religia urii

 România este în momentul de față o țară profund desbinată motivul este unul politic dar are și unele conotații religioase. Este vina politicienilor că nu s-au înțeles în formarea guvernului dar sunt și probleme de ordin moral și spiritual . Teoretic România figurează în statistici ca fiind o țară cu o populație majoritar creștină în proprorție de 95% în realitate cei mai mulți nu au mai nimic în comun cu creștinismul. 

Cum s-a întors România cu josul în sus  

Odată cu apariția pe scena politică a lui Călin Georgescu provenit din mediul Securității (mai în tinerețe) a explodat în România naționalismul de toate culorile atât cel neo-legionar cât și cel comunist. Saiturile de socializare au fost instrumentul prin care s-a promovat intens naționalismul extremist. . Atât Ceaușescu cât și Zelea Codreanu sunt idolatrizați ca fiind mari patrioți iar cei care i-au condamnat sunt numiți astăzi ''trădători''. Eticheta de ''trădător'' este pusă astăzi în mediul online pe oricine a fost împotriva lui Ceaușescu sau Codreanu. Se știe că cuvântul ''trădător'' a fost intens folosit atât de legionari cât și de comuniști respectiv Securitate, aceste etichete au reapărut în ultimul timp în mediul online împreună cu ideologia care stă în spatele lor.

 S-a ajuns ca cei mai înfiebântați  să numească trădători pe unii generali care s-au alăturat Revoluției sau pe regele Mihai care la arestat pe mareșalul Antonescu. 

Naționalismul este în contradicție totală cu creștinismul care este religia dragostei, naționalismul este dimpotrivă religia urii , ură împotriva celor de altă etnie, naționalitate, confesiune, ură pentru cei cu alte convingeri politice.

 În spatele naționalismului se află demonul urii, nu exagerăm cu nimic dacă afirmăm că are o natură demonică. 

 Dacă privim retrospectiv la cine s-a evidențiat ca naționalist găsim pe cei mai mari criminali ai istoriei Adolf Hitler, Iosif Stalin, Mao, dar și naționaliști autohtoni ca Zelea Codreanu, Horia Sima, Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu. 

                                                 

                                Mareșalul Antonescu dă mîna entuziasmat  cu Adolf Hitler 

Faptul că răposatul lider comunist Nicolae Ceaușescu este idolatrizat la cote înalte de naționaliști în prezent dovedește carențele morale și spirituale grave ale unor românași care se pretind creștini deși faptele îi contrazic .

 Ei condamnă cu ferocitate pe generalul Stănculescu care l-a slujit pe Nicolae Ceaușescu până în date de 22 decembrie 1989 când a decis că s-a mers prea departe și nu este dispus să ordone alte crime pentru al salva pe Ceaușescu.

 Pentru că l-a abandonat pe Ceaușescu și s-a alăturat revoluției mulți naționaliștii îl condamnă cu ură ''proletară'' pe Stănculescu. Nu iau în calcul ce se întâmpla dacă Stânculescu nu se alătura Revoluției în 22 decembrie și ar fi dat ordin ca armata să tragă în popor ucigînd mii de oameni.cum ia cerut Ceaușescu ..atunci nu mai era trădător era patriot sau mai bine zis patriot criminal ! 

Și nu poți să îi contrazici pe acești fanatici naționaliști păgâni (ortodocși la Paști și la Crăciun) că se năspustesc asupra ta cu jigniri, înjurături , amenițări de tot felul. Oameni cu probleme moral spirutuale grave, poate unii și psihice, retardardați, incapabili să facă o judecată corectă normală a lucrurlor.

  Și dacă totuși găsești unul mai puțin agresiv va încerca să aducă argumente, că vezi politicienii toți de după 1989 au fost hoți și au vândut România străinilor. 

Cât este adevăr și cât este exagerare în aceste acuzații? 

   Un sâmbure de adevăr o fi , nu-i nici un secret că românilor la place banii și averile dar asta este traba justiției să-i condamne , însă obesia multor ''suveraniști''  de-ai prezenta pe toți politicienii în afara de ai lor ''în negru'' este o exagerare, chiar o psihoză.

Călin Georgescu dar și AUR, SOS a readus în România spiritul dictatorii comuniste '' Să-i arestăm pe toți politicienii și să le dăm închisoare pe viață'' strigă aceștia. Doar că asta nu se poate întâmpla decât într-o dictatură, și mulți din ei probabil asta doresc să reinstaureze în România. 

Care este deosebirea între a fi patriot sau naționalist ?

Patriotismul este sentimentul nobil  de ați iubi țara (fără să faci din ea dumnezeu, că Dumnezeu este unul singur).

 Dar naționalismul este altceva, este să faci din țară un idol și din cei de altă etnie, naționalitate dușmani.   

În ce privește interesul național și Uniunea Europeană ar trebui găsită o formulă de compromis ca să împace pe toată lumea, așa cum s-a întâmplat în Polonia sau Ungaria...

Atitudinea președintelui Nicușor Dan, pro European 100% și foarte puțin preocupat (spre zero) de interesul național nu face decât să crească opoziția extremistă cu posibile surprize neplăcute în viitorul apropiat și atunci nimeni nu va avea de câștigat decât ''demonii'' cei fără de coarne.

  

                          

                                                 

 

 

  

CLERUL - INSTRUMENT DE SUBJUGARE A POPORULUI

 

Dumnezeu nu a făcut la început Cerul și Pâmântul

 

Pastor Gabi Floruț- un răspuns dat preotului Mihai Romanescu

 

UN RĂSPUNS DAT PREOTULUI ROMANESCU!

Două întrebări ale preotul Mihai Romanescu:

De ce noi evanghelicii am oprit cronometru în anul 100?! (când s-au sfârșit scrierile canonului Noului Testament -cele 27 de cărți) și nu mai credem și în Sfânta Tradiție.

Dacă părinții bisericii care au definit Biblia (canonul Noului Testament) au crezut în cinstirea moaștelor și a icoanelor atunci noi de ce nu credem în toată teologia acestora?!

Concluzia dumnealui este următoarea:

Fie ei (părinții bisericii) au fost călăuziți de Duhul Sfânt în toate: Biblie și moaște,icoane… - fie au fost rătăciți în toate: Biblie și moaște, icoane .

În concepția dumnealui există DOAR 2 variante.

RĂSPUNS:

NU DOMNU’ PREOT… dvs faceți o mare confuzie.

Noi evanghelicii suntem SOLA SCRIPTURA nicidecum NUDA SCRIPTURA.

Diferența este colosală:

SOLA SCRIPTURA- înseamnă “numai Scriptura” care include ȘI acceptarea primelor 4 concilii ale bisericii- drept urmare reformatorii (Luther, Calvin etc…) au sute de citate din scrierile sfinților părinți în tratatele lor teologice - scrieri care sunt un patrimoniu pentru toată lumea creștină. Nimeni nu neagă lucrul acesta!

NUDA SCRIPTURA - înseamnă DOAR SCRIPTURA (“nuda”) fără a se accepta nimic altceva din istoria bisericii decât cuvântul scris în Biblie până în anul 100.

De fapt dvs ne-ați imputat practic: NUDA SCRIPTURA (doar Biblia -până în anul 100 și atât) chiar dacă ați scris “sola Scriptura” și acest lucru: NU ESTE CORECT

De ce? Pt ca dvs știți ca noi acceptăm și conciliul de la Nicceea (325) și de la Constantinopol (381) şi de la Efes (431)și de la Calcedon (451) - crezurile cu privire la PERSOANA DOMNULUI ISUS - plus multe scrieri ale sfinților (eu personal am citit - în bună parte - Filocaliile traduse de părintele Dumitru Stăniloae).

Deci noi NU negăm TRADIȚIA BUNĂ (cea conformă cu Scriptura) ci aceea TRADIȚIE care a diluat MULT CUVÂNTUL ADEVĂRULUI prin tot felul de artificii teologice, misticisme și invenții omenești!

Cel mai important lucru urmează ACUM:

Domnu’ preot: Trebuie să recunoașteți că părinții bisericii NU AU AVUT AUTORITATE APOSTOLICĂ PENTRU A CREDE TOT CE AU SCRIS. Și bine facem că suntem “zabavinici cu inima în a crede TOT ce au scris părinții bisericii” dar nu când e vorba de TOT ce au scris sfinții proorocii ai Scripturii (cf. Luca 24:25).

Problema dvs. este că vreți să puneți egal între cea mai mare PROOROCIE: BIBLIA și scrierile părinților bisericii.

NU SE POATE DE CEpentru că părți din scrierile părinților bisericii contrazic PE FAȚĂ SFÂNTA Scriptura! De altfel cultul moaștelor, icoanelor, rugăciuni adresate sfinților care au murit, mariologii, rugăciuni adresate îngerilor, sărutul bucăților de lemne, de fier de oase etc… și alte “minunații” nemaivăzute în Sfânta Scriptură: NU SUNT DIN DUHUL SFÂNT

Unii “sfinți” au deconstruit adevărul prin artificii teologice “mistice” făcându-se vinovați de relativizarea adevărului pur al adevărului biblic pe când noi știm că adevărul BIBLIEI este ADEVĂR ABSOLUT! Dumnezeu NU poate să spună una în Scriptură și alta în Tradiția “sfântă“ care să contrazică ceea ce tocmai a spus prin apostoli pentru ca apoi tot Dumnezeu să folosească tot felul de “cârje” ca să ne spună de fapt ca El nu s-a contrazis ci de fapt s-a referit la “altceva” doar ca noi nu avem “ungerea” ca să înțelegem ce a vrut să spună…

Pe noi ne putem înșela dar Duhul Sfânt este Duhul ADEVĂRULUI și “CUVÂNTUL TĂU ESTE ADEVĂRUL” (Ioan 17). DUHUL NU LUCREAZĂ FĂRĂ CUVÂNTUL LUI. (Biblia)

SINCER… nici dvs NU credeți TOT ceea au susținut părinții bisericii însă sunt convins că credeți 100% in scrierile apostolului Pavel! Nu-i aşa?!

Ex: De ce nu credeți aberațiile părintelui Origen și a altor părinți ai bisericii?! Pentru ca acestia au susținut mari erezii și chiar ei (părinții bisericii) s-au contrazis între ei pe când autorii Bibliei nu s-au contrazis NICIODATĂ pentru că BIBLIA este de origine divină: INSPIRATĂ 100% de Duhul Sfant a lui Dumnezeu!

Părinții bisericii NU AU AVUT AUTORITATE APOSTOLICA și nu au vorbit EX- CATHEDRA (fără greșeală - adevăr absolut) chiar dacă Dumnezeu în suveranitatea Sa i-a asistat cu prezența Lui în alegerea celor 27 de cărți canonice ale Noului Testament pentru binele umanității.

Una este să fii asistat la alegerea cărților deja scrise de apostoli - act suveran a lui Dumnezeu- și alta este să te pui să scrii și apoi să existe pretenția ca și scrierile lor să fie crezute sau puse pe picior de egalitate cu ceea a apostolilor. INADMISIBIL

De aceea avem dreptul să fim critici cu scrierile lor și să nu înghițim orice “gogoașă” doar pt ca au purtat o aureolă de <<părinți ai bisericii>>

Să fim consecvenți logic și teologic!

P.S. mesajul preotului Romanescu la care am făcut referire este în linkul de mai jos:

https://www.facebook.com/share/19BRqm5Y5F/?mibextid=wwXIfr

SOLI DEO GLORIA!

 

 sursa facebook

 

. 

Nu Parascheva te ajută - Nu moaștele te învie, ci Cristos - La ordinea zilei Radio Vocea Evangheliei

 

A înființat Isus Hristis și apostolii Biserica Ortodoxă ?

 Evanghelizarea desfășurată recent la Iași de către o biserică penticostală în care pastorul Cristian Boariu a avut o predică unde a pus în discuție cultul sfintei Parascheva a stârnit reacții  unele virulente din partea ortodocșilor fundamentaliști. Astfel un preot (călugăr) a postat pe contul facebook ''Gânduri de la Ierusalim'' un comentariu amplu în care afirma foarte sigur pe el că Biserica Ortodoxă este Biserica înființată de Isus Hristos și de apostoli și în consecință ''sectele'' nu au nici un drept să-i evanghelize pe ortodocși sau să-i învețe ce să creadă. 

Nu este nici un secret că preoții ortodocși (și cu atât mai mult călugării) sunt indoctrinați în mod sistematic prin studiile teologie , sunt cantități impresionante de literatură în bibliotecile BOR care afirmă acest crez că Biserica Ortodoxă a fost înființată în primul secol de apostoli. Dar cum spune un proverb mai rural ''Tot țiganul își laudă calul'' așa și fiecare religie (cult) pretinde că ea este biserica cea adevărată. Însă dacă câutăm în afara cultului respectiv nu vom găsi nimic care să confirme afirmația respectivă !  

 

Să începem cu Biblia, nu scrie nimic de Biserica Ortodoxă , aici ne referim în primul rând la bibliile  protestante dar și catolice .

Nu ar fi exclus totuși ca biblia ortodoxă să conțină fraze despre deapta credință (credința dreaptă) pe care preoții să o interpreteze că s-ar referi la biserica ortodoxă ceea ce ar fi o exagerare , gramatical limbii române i-ar contrzice categoric.

 Biserica Primară  

Mai mult de atât Scriptura ne revelează clar că în Biserica Primară nu existau practici existente în Biserica Ortodoxă astăzi precum închinarea la sfinți , moaște, închinare la icoane, preoți care să susțină liturghii ca cele din BOR .  Scriptura autentică ne spune că în Biserica Primară  existau doar presbiteri care erau aleși dintre  creștini maturi spiritual din biserica locală care practicau o închinare simplă nesacerdotală (a găsit cineva în Scriptură ritualuri gen plimbatul popii  cu cădelnița cu tămâia prin biserică ? sigur nu).  

Niciuna din bisericile, cultele existente în prezent nu a existat în primul secol. 

Cum a evoluat Biserica creștină de la Biserica Primară Apostolică la cultele din prezent  

Biserica creștină a trecut printr-un proces evolutiv , a fost Biserica Primară Apostolică  în primul secol și începând cu secolul II au apărut modificări sub influența celor numiți părinți bisericești...Bisericile atunci erau independente nu erau organizate într-un cult anume, si erau sub presiunea persecuției crunte a Imperiului Roman. 

 De abia în anul 313  în timpul împăratului Constatin, Biserica Creștină a intrat în legalitate . Tot Constantin   a inițiat și Conciliile (sinoadele) Ecumenice care au clarificat controversele doctrinare și a unit bisericile independente într-un singură biserică numită Catolică (Universală) care cuprindea atât bisericile creștine din estul cât și cele din vestul Europei și Asia . 

În anul 1054 Biserica Catolică ''cea una'' s-a rupt în două , Biserica Răsăriteană s-a separat și și-a luat numele de Biserica Ortodoxă. Cuvântul ortodoxie definea deciziile sinoadelor ecumenice din acea perioadă.

Biserica Catolică afirmă oficial că Biserica Ortodoxă s-a format în anul 1054 . În realitate atât biserica catolică cât și cea ortodoxă au apărut simultan în secolul IV ambele fiind produsul Conciliilor ecumenice. 

 Doctrinele celor două biserici au la bază deciziile sinoadelor ecumenice și ale părinților bisericești, acestea deviază în multe privințe de la învățătura Scripturii, de aceea teologii ortodocși amintesc mereu că Biserica este deasupra Bibliei.

NIMIC din toate acestea nu existau în Biserica Primară singura înființată de Hristos și apostoli.

Biserica ortodoxă și cea catolică sunt descendente ale bisericii primare, însă între primul secol și secolul IV Biserica  a trecut prin transformări radicale la care au constribuit atât cei numiți ''părinți bisericești'' cât și Sinoadele Ecumenice. 

A fi descendent nu echivalează cu a fi identic cu originalul (sub nici o formă). Ce nu poate fi contestat este că Biserica Ortodoxă ca și cea Catolică sunt foarte vechi, cele mai vechi și au avut suficient timp în atâte secole să își croiască o istorie pe care să o modifice (falsifice) după bunul plac , la fel cum au făcut și comunștii cât timp au fost la putere, iar BOR și BC  sunt la masa Puterii de multe secole .

  

 https://crestinismro.wordpress.com/istoria-crestinismului/

 

... 

    

OASELE SFINȚILOR - pot vindeca sau mântui? | Ediție Specială C&D | Christian Dragomir |

 

Evanghelizare penticostală cu scandal la Iași

 Zilele trecute a avut loc la Iași în fața Casei de Cultură o evanghelizare organizată de o biserică penticostală cu aprobarea primăriei. Predicator principal a fost Cristi Boariu , acesta a avut un discurs întrăzneț dar  care a deranjat lumea ortodoxă Iașul fiind cunoscut ca un bastion al ortodoxiei sau poate chiar ''capitala ortodoxiei'' din România, dar se pare că pastorii penticostali au ignorat acest ''detaliu''. 

Au fost evenimente asemănătoare la Cluj, Oradea , Timișoara fără incidente doar că Iașul este un punct sensibil. Pastorul Cristi Boariu a spus printre altele:

  „Iași este un oraș religios, dar nu avem nevoie doar de o religie. Avem nevoie de o salvare, de o transformare. Avem nevoie de o viață nouă. Nu Paraschiva te ajută, ci Hristos te ajută. Nu moaștele te învie, ci Hristos te învie.” 

Pentru un neoprotestant aceste cuvinte par absolut normale, nu și pentru un ortodox fundamentalist, fanatic pentru care Parascheva este un ''zeu''  la care se închină , de la care cere ajutor , vindecare de boli etc. și asta stând 10 - 20 de ore la cozi imense . 

 Iași este orașul umde cultul Paraschevei este dus la un nivel incredibil , de ev mediu , este considerat o insultă teribilă să pui în discuție cultul pentru acest personaj care întruchipează oarecum chiar religia ortodoxă cu închinarea la sfinți și moaște. Așa că nu este de mirare că au sărit ca arși mulți ortodocșii dogmatici , fundamentaliști reaprinzând focul mocnit al urii pentru cei numiți de ei ''sectanți''.  

 Însă a venit și reacția penticostailor implicați care au încercat să explice care a fost de fapt scopul mesajului lor. 

Oricum o intersectare între ortodocși și penticostali nu putea să nu iese decât cu scântei.

  

Răspunsul pastorului Cristi Boariu pe fb:

 

CE AM SPUS LA IAȘI: O CLARIFICARE NECESARĂ.

Am fost numit „blasfemator” și acuzat public de „defăimare” pentru câteva cuvinte spuse la Iași. Îmi mențin ceea ce am spus. Dar înainte să mă judecați, vă rog să citiți ce am spus de fapt și de ce.

Iată exact ce am spus pe scenă, în întregime, în acel context:

„Iași este un oraș religios, dar nu avem nevoie doar de o religie. Avem nevoie de o salvare, de o transformare. Avem nevoie de o viață nouă. Nu Paraschiva te ajută, ci Hristos te ajută. Nu moaștele te învie, ci Hristos te învie.”

Un ziar național a relatat aceste cuvinte fără contextul lor complet, iar în ultimele zile mai mulți preoți ortodocși (și chiar purtătorul de cuvânt al Patriarhiei) au reacționat public.

Aceste reacții numesc afirmația mea „defăimare” și „ofensă adusă simbolurilor religioase”.

Vreau să răspund limpede: cine ascultă mesajul întreg vede că am venit să chem oamenii la mântuire și la o viață nouă în Hristos, nu ca să insult pe cineva sau să chem la ură.

S-a comentat și faptul că am vorbit cu voce tare sau că am „strigat”. Da, predic cu intensitate, așa cum fac de ani de zile, dar intensitatea vocii nu transformă un mesaj într-un atac. Chiar Evanghelia spune că, într-un context public, „Iisus a stat între ei și a strigat” (Ioan 7:37). Problema importantă nu este volumul vocii, ci adevărul sau falsitatea cuvintelor rostite.

A spune ce cred, pe baza Scripturii, despre cine ajută și cine mijlocește nu este defăimare, ci este exercitarea aceleiași libertăți religioase pe care o cer și pentru ceilalți.

Dezacordul teologic nu poate fi confundat automat cu defăimarea. Libertatea religioasă trebuie să includă și libertatea de a ajunge, citind Scriptura, la concluzii diferite de doctrina unui alt cult.

Vreau să fiu corect cu ceea ce credeți. Știu că nu spuneți că Parascheva vindecă prin puterea ei și că faceți distincție între închinarea datorată numai lui Dumnezeu și cinstirea adusă sfinților. Nu vă atribui o învățătură pe care nu o țineți.

De aceea, afirmația mea nu lovește un „om de paie”: nu contest că-I dați lui Hristos puterea, ci pun o singură întrebare despre practica de a adresa cereri și rugăciuni către Parascheva.

De altfel, chiar în textul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei prin care sunt acuzat se spune despre credincioșii veniți la moaște că vin „să se roage și să-i ceară ajutorul”.

Tocmai aceasta este problema teologică pe care am ridicat-o la Iași: cui ne adresăm în rugăciune și de la cine cerem ajutorul?

Nu am contestat dreptul niciunui ortodox de a-și practica liber credința. Dar aceeași libertate religioasă îmi permite și mie să spun public ceea ce cred pe baza Scripturii.

Mi-au fost aduse mai multe texte biblice drept contraargument. Le cred pe toate.

Problema nu este textul biblic, ci concluzia care este trasă din el.

1. OASELE LUI ELISEI (4 REGI 13:21)

Da, un mort a atins oasele lui Elisei și a înviat.

Dar unde spune textul că după aceea israeliții s-au rugat lui Elisei, au făcut pelerinaje la oasele lui sau i-au cerut ajutorul?

Dumnezeu poate folosi materia într-o minune, fără ca materia folosită să devină apoi obiect de venerare sau o practică permanentă pentru poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a lucrat prin toiagul lui Moise și totuși nu ne închinăm toiagului.

Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon semnul cu lâna. De ce nu scoatem lâna afară noaptea ca practică religioasă?

Și mai clar: Dumnezeu a folosit șarpele de aramă pentru vindecarea israeliților, dar când oamenii au început ulterior să-i ardă tămâie, Ezechia l-a sfărâmat (Numeri 21:8-9; 4 Regi 18:4).

2. PETRU ȘI MINUNILE

După vindecarea ologului, Petru spune:

„Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?” (Fapte 3:12)

Observați ce face Petru: refuză ca minunea să fie atribuită puterii sau cucerniciei lui. Minunea s-a făcut prin el, dar puterea nu era a lui. Petru era instrumentul dar Dumnezeu era sursa.

Iar când Corneliu cade înaintea lui, Petru îl ridică: „Scoală-te. Și eu sunt om.” (Fapte 10:26)

Oricare ar fi natura exactă a gestului lui Corneliu, reacția lui Petru rămâne remarcabilă: nu îl primește, ci îl ridică și se așază alături de el ca om.

3. ȘTERGARELE LUI PAVEL (FAPTELE 19:11-12)

Textul spune limpede: „Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.”

Cine făcea minunile? Dumnezeu.

Pavel și materia puteau fi instrumente. Sursa puterii rămânea Dumnezeu.

4. RUGĂCIUNEA DREPTULUI (IACOV 5)

Da, „mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”.

Pasajul spune despre cel bolnav: „Să cheme preoții Bisericii” (Iacov 5:14, Biblia Ortodoxă). Termenul din textul grecesc este presbyterous — „prezbiterii” Bisericii.

Aceștia vin la cel bolnav și se roagă pentru el dar textul vorbește despre credincioși aflați în viață care se roagă lui Dumnezeu pentru un alt credincios nu despre prezbiteri morți.

Nu spune să ne rugăm unui credincios plecat din această viață și să-i cerem lui ajutorul.

5. RUGĂCIUNILE SFINȚILOR (APOCALIPSA 5:8)

Textul spune „rugăciunile sfinților”, nu „rugăciunile adresate sfinților”.

Iar când Ioan cade înaintea îngerului, acesta îl oprește și îl îndreaptă spre Dumnezeu (Apocalipsa 19:10; 22:8-9).

Dacă Petru îl ridică imediat pe Corneliu spunând „Și eu sunt om”, iar îngerul îl oprește pe Ioan și îl îndreaptă spre Dumnezeu, întrebarea rămâne:

Unde găsim în Noul Testament îndemnul de a adresa rugăciuni celor plecați din această viață?

6. CINE ESTE MIJLOCITORUL?

Scriptura spune foarte clar: „Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.” (1 Timotei 2:5)

Același capitol ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alții (v. 1), deci mijlocirea unică a lui Hristos nu exclude rugăciunea credincioșilor unii pentru alții.

Dar Noul Testament merge chiar mai departe. Când vorbește despre mijlocirea care are loc în cer, Epistola către Evrei Îl indică explicit tot pe Hristos:

„Pentru aceasta şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea este viu ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)

Observați: Hristos este viu și mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

De aceea întrebarea rămâne: dacă Noul Testament ne arată explicit rugăciunea credincioșilor unii pentru alții pe pământ și Îl arată explicit pe Hristos mijlocind pentru noi în cer, unde ne arată credincioșii de pe pământ adresând rugăciuni sfinților din cer și cerându-le mijlocirea?

7. „VII” ȘI RUGĂCIUNEA

Știu că îmi veți răspunde: sfinții nu sunt morți, ci vii în Hristos, căci Dumnezeu „nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor” (Matei 22:32; Luca 20:38).

Sunt de acord că cei adormiți în Hristos sunt vii înaintea lui Dumnezeu.

Dar acest adevăr nu înseamnă că Scriptura încetează să-i numească „morți”. Pavel vorbește despre „cei morți în Hristos”, care vor învia (1 Tesaloniceni 4:16). Ei sunt vii înaintea lui Dumnezeu, dar trupurile lor au trecut prin moarte și așteaptă învierea.

Și, chiar dacă sunt vii înaintea Lui, faptul acesta nu ne spune că trebuie să le adresăm rugăciuni.

Nicăieri în Noul Testament nu vedem un credincios de pe pământ adresând rugăciuni unui credincios plecat din această viață și cerându-i ajutorul.

A crede că sunt vii înaintea lui Dumnezeu este una; a le adresa rugăciuni este alta, iar acest al doilea pas Scriptura nu ni-l arată nicăieri.

Dar în cazul lui Hristos există ceva unic: El nu doar trăiește, ci a înviat din morți și a biruit moartea.

Scriptura spune:

„Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.” (Romani 6:9)

Și tocmai de aceea răsună atât de puternic întrebarea îngerilor de la mormânt:

„De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat.” (Luca 24:5–6)

Desigur, contextul direct al acestor cuvinte este învierea lui Hristos. Dar ele îmi îndreaptă privirea exact acolo unde trebuie să rămână: spre Hristos cel înviat.

De aceea eu nu mă duc la o raclă cu moaște ca să caut ajutor, vindecare sau mijlocire. Mă duc la Hristos pentru ca mormântul Lui este gol. El a biruit moartea! El este viu, El mijlocește și El mântuiește.

Și Scriptura spune despre El:

„Pururea este viu ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)

8. IACOV, CEL DINTÂI APOSTOL MARTIRIZAT

Iacov, fratele lui Ioan, a fost cel dintâi dintre apostoli care a murit pentru Hristos:

„Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.” (Fapte 12:2)

În acel moment, Petru și Pavel erau în viață și în plină lucrare.

Dacă rugăciunea către sfinții adormiți și pelerinajul la moaștele lor ar fi fost învățătura apostolilor, aici era locul cel mai firesc să înceapă: un apostol iubit, martirizat, cu ceilalți apostoli de față.

Și totuși, ce ne arată Scriptura imediat după?

În exact același capitol, când Petru este arestat, Biblia spune:

„Se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.” (Fapte 12:5)

Observați formularea: rugăciune către Dumnezeu.

Nu i s-au adresat lui Iacov, cel abia martirizat, cerându-i mijlocirea, ci s-au rugat lui Dumnezeu.

Nu găsim în relatarea Noului Testament un pelerinaj la mormântul lui Iacov, o rugăciune adresată lui sau un îndemn al apostolilor ca Biserica să-i ceară mijlocirea.

DE ACEEA, ÎNTREBAREA MEA RĂMÂNE SIMPLĂ:

Unde găsim în Noul Testament un creștin care se roagă unui credincios plecat din această viață și îi spune: „Ajută-mă”?

Nu pun această întrebare ca să lovesc pe cineva, ci ca fiecare să o cerceteze singur, cu Biblia deschisă în față.

A-i respecta și a-i cinsti pe oamenii credincioși care au trăit înaintea noastră este una.

A le adresa rugăciuni și a le cere ajutorul după moarte este alta.

Respect dreptul ortodocșilor de a crede diferit și cer aceeași libertate pentru mine.

Dar afirmația mea rămâne neschimbată:

NU PARASCHIVA TE AJUTĂ, CI HRISTOS.

NU MOAȘTELE TE ÎNVIE, CI HRISTOS.

Iar dacă Dumnezeu alege să lucreze printr-un apostol, un profet sau chiar prin materie, slava nu aparține instrumentului, ci Dumnezeului care face minunea.

Și acum, un singur lucru vă cer:

Nu mă credeți pe cuvânt. Nu vă bazați orbește nici pe mine, nici pe vreun preot.

Luați voi înșivă Biblia în mână. Citiți-o.

Așa au făcut și credincioșii din Bereea. Ei au primit ceea ce li se predica, dar verificau totul prin Scriptură:

„Ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.” (Fapte 17:11)

Fiecare român are dreptul și libertatea să deschidă Scriptura și să vadă cu ochii lui ce scrie, nu doar ce i se spune că scrie.

Eu nu vă chem la vreo confesiune religioasă. Vă chem la cercetarea Cuvântului.

Iar dacă Cuvântul vă va arăta ceva diferit de ce am spus eu, urmați Cuvântul, nu pe mine.

Pentru că, până la urmă, nu părerea mea și nici a nimănui altcuiva vă mântuiește.

Hristos mântuiește.

DE ACEEA VĂ ÎNDEMN: DESCHIDEȚI SCRIPTURA, CERCETAȚI-O ȘI PUNEȚI MAI PRESUS DE ORICE GLAS OMENESC GLASUL LUI HRISTOS.

Un ultim gând.

M-aș bucura ca Evenimentul Zilei și celelalte publicații care au relatat ce am spus la Iași să publice și răspunsul meu, întreg, așa cum au prezentat și acuzațiile care mi-au fost aduse. Cred că este firesc ca, atunci când cineva este pus în discuție public, să poată fi auzită și poziția lui.

Și, dacă privesc partea frumoasă a lucrurilor: ce lucru rar ar fi ca, prin toată această polemică, versete din Biblie să ajungă tipărite într-un ziar național și citite de oameni care poate nu ar fi deschis niciodată Scriptura.

Dacă Dumnezeu folosește până și o dispută pentru ca oamenii să audă Cuvântul Lui, atunci n-a fost în zadar.