Concerte lumești la pocăiți? Beni Boariu

 

Ce nu vă spun pastorii : Prin ce se deosebește doctrina protestantă de cea apostolică a primilor creștini

 Mulți neoprotestanți trăiesc cu impresia că credința din cultul lor este cea autetică, cea trăită de primii creștini din biserica înființată de apostoli , realitatea este cu totul alta. 

 

 

  Creștinismul apostolic: Punea accent pe o sinergie între harul divin și responsabilitatea umană. Faptele bune și convertirea activă erau dovezi obligatorii ale credinței. Sursa învățăturii bisericii primare fiind scrierile apostolilor sau evangheliștilor care circulau separat și mărturiile martorilor care l-au cunoscut pe Hristos sau pe apostoli. 

În afara versetelor din Noul Testament referitoare la biserica primară există și scrieri ale creștinilor din primii ani ai creștinismului un exemplu :  Apologetica -Închinarea în Biserica primară „ anul  150 -autor  Iustin Martirul :

 „Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. ''

  Doctrina protestantă: Se bazează pe principiul Sola Fide (numai prin credință) și Sola Gratia (numai prin har). Protestantismul ramură a creștinismului apărută în urma reformei realizată de Martin Luther în sec. XVI  susțin că mântuirea este un dar gratuit. Oamenii sunt declarați neprihăniți exclusiv prin meritele lui Hristos, propriile eforturi sau fapte bune sunt considerate neimportante în doctrina protestantă. 

Diferanța crucială dintre creștinismul apostolic și cel neo/protestant

În Biserica apostolică învățătura și practica creștină combina credința în Hristos cu faptele considerate ca o îndatorire (obligație) morală a fiecărui creștin. Aici se desparte clar doctrina bisericii apostolice de cea protestantă practicată și în bisericile neoprotestante. În biserica înființată de apostoli se predica o credință  validată prin fapte. Isus Hristos și-a dat viața pentru om dar și acesta omul, are în consecință o obligație față de Hristos , despre asta scrie  în Evanghelia după Matei 25: 31 - 46. 

Hristos nu ne spune în Evanghelia după Matei că omul este mântuit prin faptele sale ci că omul are o îndatorire față de Hristos care a murit pe cruce pentru mântuirea fiecărui om care crede, textul amintit mai sus explică în ce constă obligația omului față de Mântuitorul și ce se poate întâmpla dacă nu onorezi această obligație.  

Teologia neo/protestantă concepută de Luther în schimb afirmă că mântuirea este gratis nu trebuie să mai faci nimic decât să crezi în Hristos,  El a făcut totul, nu trebuie să miști un deget - Scriptura nu spune așa ceva decât dacă selectezi din biblie numai versetele care îți convin și să le ignori pe celelalte . 

Creștinismul practicat în primul secol este creștinismul Scripturii, al Noului Testament, doctrinele inventate de alții la secole distanțe sunt ale lor niciuna nu urmează fidel, ad-literam Noul Testament. 

Spălarea creierului prin îndoctrinare te poate face însă să nu observi acest detaliu crucial al credinței creștine. Doctrina are și ea rolul ei dar dacă vine în cotradicție cu Evanghelia atunci trebuie să alegi între cele două, alegerea corectă este Cuvântul lui Hristos. 

 

 

. 

 

 

 

 

Viorel Pașca în libertate - La ordinea zilei

 

Judecata Finală Matei 25 Cel mai respins capitol din biblie de către protestanți

 Ce ne spune Scriptura despre Judecata Finală din Matei 25 

Judecata Finală din Matei 25 (versetele 31-46) descrie momentul în care Fiul Omului (Isus) va veni în slavă pentru a despărți întreaga omenire în două categorii: oile (cei binecuvântați) și caprele (cei blestemați). Criteriul absolut al acestei judecăți este dragostea concretă și practică arătată aproapelui aflat în suferință. 

Detalii esențiale:

• Separarea: La fel cum un păstor desparte oile de capre, Isus îi va așeza pe cei drepți la dreapta Sa și pe cei răi la stânga Sa. 
• Criteriile judecății: Faptele de milostenie față de cei nevoiași sunt considerate fapte făcute direct lui Dumnezeu.
  • Câteva exemple menționate includ: oferirea de hrană celor flămânzi, adăpost pentru străini, haine pentru cei goi și vizitarea celor bolnav

 Apoi le va zice celor din stânga:

– Plecaţi de la Mine ( baptiști, penticostali, ortodocși)  în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui!  Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau,  am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!

Cel mai neagreat capitol din biblie de către neo/protestanți (pe lângă epistola lui Iacov) este cel din Evanghelia lui Matei cap. 25 : 31-46 referitor la judecata finală a tuturor oamenilor, acest capitol este respins de unii teologi neoprotestanți pe motiv că ar fi o pildă și deci în viziunea lor, nu va fi o judecată reală a tuturor oamenilor . Motivul ar fi faptul că doctrina creată de Luther garantează o mântuire pentru toți cei ce cred care vor fi justificați prin credință, conform acestei doctrine faptele neavând nici o importanță.

 Evanghelia lui Matei 25 în care Isus Hristos vorbește și ne spune că va fi o judecată a tuturor oamenilor în care faptele vor conta vine în contradicție totală cu doctrina lui Luther de aceia este marginalizată de către pastorii neoprotestanți. 

Sensul afirmației lui Hristos din Matei 25  nu este că vei fi mântuit prin faptele tale ci faptele tale vor conta la judecată faptele bune fiind o îndatorire morală a creștinului. 

Doctrina neo/protestantă te poate împiedeca să înțelegi Scriptura în acest mod și te duce la un creștinism mort (conform epistolei lui Iacov) fără fapte. Toate poveștile unora că cei care cred vor fi născuți din nou și vor face automat și fapte bune sunt fantezii , nu există așa ceva în realitate. 

Dacă în fața unui neoprotestant apare o persoana care soclicită ajutor acesta va fi bombardat cu întrebări cu genul ''Dar  de ce nu ai x, y, z  ? dar cum de ai ajuns aici ?'' în loc să îl ajute el/ea îl  judecă și indiferent de răspuns neoprotestanții în marea lor majoritate vor refuza să îl ajute, pe baza acelorași prejuecăți doctrinare care intră clar în contradicție cu Scriptura.. Acesta nu este creștinism este doar o falsă imitație.

Video-ul scurt ce urmează realizat pe baza Evangheliei după Matei cap. 25 l-am postat pe un sait în limba engleză și surprinzător pentru mine a avut un numar mare de vizualizări  (vizualizările de pe bloguri, saituri nu sunt contorizate pe youtube) dovadă că americanii sunt mai receptivi la acest capitol din biblie referitor la fapte decât românii neoprotestanți bine spălați pe creier de doctrina protestantă.

                                                   

 

 ..

 

Batic în biserică și pantaloni pe stradă

 

Care confesiune din prezent este cel mai fidelă creștinismului bisericii primare ?

 

Mai multe culte din prezent se revendică ca fiind descendente ale bisericii primare din primul secol, dar în realitate puține se califică pentru acest titlu.

 Biserica Ortodoxă deși se pretinde descendentă nu se califică pentru că în Biserica Primară nu existau preoți, liturghii, cultul icoanelor, al sfinților, al moaștelor etc. Nimic din toate acestea nu se regăsesc în Noul Testament varianta originală, ortodocșii și catolicii nu sunt copia fidelă creștinismului primar așa cum se pretind. 

Protestanții luterani și reformați au la bază doctrina concepută de Luther respectiv Calvin..biserică de stat , liturghii, creștinism lumesc, nu acestea erau caracteristicile bisericii din în primul secol .

Neoprotestanții baptiști, adventiști, penticostali, etc. au ca fundament doctrinar aceiași dogmă protestantă cu îndreptățirea și mântuirea numai prin credință.

 În Scriptură nu există o doctrina clar exprimată precum cea protestantă ci există un amalgam de afirmații de la diverși apostoli și evangheliști. Luther a extras de acolo ce a dorit el și a marginalizat epistolele cu care nu a fost de acord...aici se desparte creștinismul primar de cel protestant.

 

 Singura confesiune creștină care a păstrat într-o proporție seminificativă creștinismul Bisericii Primare au fost Anabaptiștii și urmașii acestora.

 Anabaptiștii sunt o grupare care s-a format în țări din Europa de vest în anul 1536 întemeietorul mișcării a fost Menno Simons  fost preot catolic. Deși teoretic anabaptiștii au fost considerați că aparțin de ''familia'' protestantă aceștia au fost crunt presecutați de luterani, calviniști și catolici deoarece au existat deosebiri semnificative  între credința anabaptistă și creștinismul lumesc luteran, respectiv calvinist.

 

În prezent urmașii anabaptiștilor menoniții se împart în 3 grupări :

 

 Menoniții  radicali numiți și Amish aceștia din dorința de a aplica separea de lume în mod extrem refuză conectarea la electricitate , folosirea mașinilor și utilajelor agricle moderne, au o îmbrăcăminte după moda secolului XVIII , bărbații căsătoriți poartă barbă,  nu au televizoare sau telefoane , separare totală de lume. 

 

Menoniți

 

 Menoniții moderați în schimb au acres la tehnologia modernă, pot folosi curentul elctric, au mașini personale, telefoane, unii au televizoare, internet dar cu restrictii , sunt integrați cel puțin parțial în societatea contamporană...Toți menoniții sunt pacifiști refuză servicuul militar .

 

Spre deosebire de menoniți, baptiștii sunt total integrați în societate , sunt incoroprați în armată, participă la războiaie, cei din SUA poartă arme, au televizor în casă și internet. 

În ce privește credința baptiștii cred în doctrina luterană a justificării prin credință , minimalizează importanța faptelor, în timp ce menoniții cred că faptele sunt dovada nașterii din nou. 

   

În România biserici de menoniți există la Suceava și în București.  

Anabaptistii nu copiaza crezul catolic privind mantuirea prin fapte , ei combina crezul în mantuirea prin harul divin cu ceea ce spune Iacov despre nesesitatea faptelor bune si deasemenea mesajul lui Hristos din Matei 25, ei nu consideră faptele ca fiind facultative (precum protestantii) ci o îndatorire morală pentru creștini. 

                                                                   Hutteriți

Huteriții sunt o ramură creștină a anabaptiștilor, înrudiți cu amishii și menoniții. Fondată în secolul al XVI-lea de Jakob Hutter, mișcarea se remarcă prin pacifism  și o viață  comunitară (fără proprietate privată). Majoritatea hutteriților locuiesc în SUA și Canada. 

Cu câțiva ani în urmă un pastor baptist spunea de la anvon citând din Faptele Apostolilor 2 : 45 ''Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia''  , ''Astăzi nu mai este posibil așa ceva..''...

 Nu este posibil la baptiști dar este posibil la alții precum hutteriții .

 Chiar dacă urmașii anabaptiștilor sunt văzuți de societatea modernă ca niște ciudați datorită regulilor extreme pe care unele comunități le au , ei sunt singurii creștini care păstrează câteve principii sacrosante ale Bisericii Primare, viață de sfințenie, dragoste frățescă , fapte bune ca dovadă a nașterii din nou și separarea de lume.  

 

 

..