Baptiștii moderni - Au dispărut bisericile baptiste tradiționale ?

                                                                               
                                       

Mărturia unui fost creștin baptist  care la un moment dat  sa îndepărtat  de biserica în care a fost crescut și pentru o perioadă de timp a trăit în lume, departe de casă (in strainatate). Apoi  când  dupa 15 ani a decis sa caute din nou biserica baptista spune  că nu a mai găsit-o  nu a mai recunoscuto mai bine zis , biserica se transformase radical . Căutând o biserică baptistă în orașul Oradea unde sa stabilit a dat peste  BBSO o biserică modernistă care ia produs un adevărat șoc .

 Ceia ce pare sa nu realizeze totuși Iosif (că acesta este numele său) este că nu toate bisericile baptiste din România au luat calea  modernismului, există și biserici care au rămas la valorile tradiționale, deși tendința este ca acestea să devină o minoritare .  Oricum mărturia  merită citită (studiata)  până la sfârșit .

 Trebuie sa ne referim la necesitatea unui sistem de dogme in interiorul carora sunt cristalizate acele valori morale si identitare. Ele sunt si vor fi intotdeauna nenegociabile si vor trebui păstrate si perpetuate de-a lungul generațiilor chiar cu prețui vieții. Dacă o generatie abdică de la perpetuarea lor generatiile urmatoare isi vor pierde valorile si identitatea.. cu toate implicațiile care rezultă de aici.

In acest sens, intr-o biserica trebuie sa găsesti membri de toate varstele.O biserică in care există numai tineri este un fenomen extrem de grav. E o catastrofă. Este semnul sigur al transformarii si alienarii.
Protestantismul, in genere, este un sistem care permite astfel de trasformari. E permisiv ideologic si nu poate fi resetat. Fie va ramane asa cum este si va produce aceleasi roade până la alienare si disparitie completă, fie este eliminat pur si simplu si inlocuit. Si mă tem că este imposibil. Nu vad – cel puțin eu unul nu cunosc – oameni care sa fie capabili sa gândească asa ceva. Știu ca pentru un baptist sună șocant ceea ce spun dar va asigur ca am argumente.

Eu unul am fost pe dinafara Bisericii mulți ani de zile. Apoi, cînd am cautat iarasi biserica ( cum era firesc, am cautat biserica copilariei mele – biserica baptistă) N-AM MAI GASIT-O !!

 Nu stiu cum se face ca m-am nimerit dupa vreo 15 ani de absență taman la BBSO. Vă marturisesc ca am fost șocat. N-aveam nici cea mai vagă idee ca așa ceva există si ca asa ceva este posibil. Apoi am aflat de Harvest si…uluitu-m-am foarte. Iar cînd am aflat ca chiar pastorul care m-a botezat pe mine ”a pus” de-o astfel de biserică … m-a apucat plânsul….
Vă garantez ca cei din interior nu au perceptia asta. Ei au fost metamorfozati de-a lungul timpului incetul cu incetul – fara sa aiba perceptia transformarii. Dar cineva care a fost crescut in biserica baptistă 18 ani inainte de Revoluție… rămâne de-a dreptul șocat când intra intr-o astfel de ”biserică” si vede acolo toată șandramaua aia cu tobe, scenă, spectacol, lumini, zdrăngăneli … Iar dacă ma mai duc și la ăia din Nufarul ( nu stiu cum se numesc) mă apucă damblaua.

Dacă in 15 ani s-au petrecut astfel de transformari, ce-o sa fie in urmatorii 40??
Pe langă faptul ca protestantismul este permisiv ideologic nu există nici lideri care sa gândească pe termen lung – macar pe o perioadă de câteva generatii…….
Pastorii nostri gândesc până la blidul cu zamă. Aici si acum. Face fiecare ce-l taie capul si actioneaza – nu intr-un sistem imuabil – ci după cum i se năzare.
Cum sa rezolvi in felul ăsta astfel de probleme??
Această problemă nu se va putea rezolva. Nu cu metodele pe care le aveți la indemână. Bulgărele de zăpadă se rostogoleste demult. Acum doar ii culegem roadele. Mai exact, ”era” informatică si tehologica – cu tot cu relativismul post-modern pe care il traversăm – nu face decât sa ne scoata in evidenta mai limpede si mai rapid acest fenoemen. Acum doar il vedem mai bine.
Dar el nu a inceput de azi, de ieri.

Dogmele.
Ai pașit in afara lor, ai încetat sa mai fii creștin. Esti orice vrei sa fii dar nu creștin. Nu se poate ca aceluiasi subiect sa-i atribui doua predicate contradictorii si apoi să spui ca amandoua sunt adevarate. Te-or crede curcile dar nu oamenii normali… la cap. Nu se poate sa faci biserici după cum te taie capul. Nu-ți mai place cum s-au inchinat parinții tăi așa că te apuci sa-ți faci biserică ca sa te inchini cum ți se năzare ție. Așa ceva nu ar trebui sa fie posibil. Nu in raport cu Adevar REVELAT. Niciodată, niciun compromis. Ieși afară si cară-te dacă ai chef de dezbateri, invenții și inovații.
Nu mă refer la tine. E un ”tu” generic, desigur

Indraznesc sa spun ca dacă cultele neoprotestante din Romania si-au mai păstrat o brumă de verticalitate este pentru ca au ființat multă vreme in spatele Cortinei de Fier si într-un spațiu ortodox in care s-a manifestat Oastea Domnului.
Dar după ce Cortina a cazut, după ce țara a fost invadată de progresismul occidentului, după ce bătrânii l-au uitat pe Traian Dorz .... lucrurile au inceput sa se strice. La fel cum s-au stricat evreii in cartea Judecatorilor si cum relația dintre parinți si copii se va strica de fiecare dată dacă parinții sunt incapabili sa-i invețe pe copii calea pe care vor trebui s-o urmeze astfel incât atunci când vor îmbătrâni să nu se abată de la ea.

Imi amintesc când eram copil cum spuneam versetul de aur la Scoala Duminicală.
Versetul de Aur. Mai știe cineva ce-i aia??
Acum avem in locul scolii duminicale laudă si inchinare. Adica, în loc sa cânte toată adunarea cum cântau odinioară, vedem in biserici duminică de duminica un spectacol de prost gust in care fiecare devine o mică vedetă in fata unor duzini de gură cască. Am vazut ca nici cântarile nu mai sunt aceleasi. Eu stiam Cântarile Evangheliei din cartea cea neagră. Astazi cântarile acelea au disparut iar eu ma trezesc ca nu mai stiu nicio cântare.
Si domnii care au adus nenorocirea asta in biserică o numesc progres si dinamism.

Las aici o imagine recentă a unui mod de inchinare care existat cândva si in Biserica Baptistă.

         https://www.youtube.com/watch?time_continue=33&v=QTUxfiTZf7s

S-au umplut bisericile de vedete care se izmenesc pe toate părțile, iar pastorii nu se lasă mai prejos. Fac și ei impresie ”artisitică”. L-am vazut pe ”pastorul” ala chel de la BBSO urcându-se pe o scară de zugrav adusă pe scenă cu ajutorul căreia iși ilustra predica. Spunea ca are nevoie de un astfel de exercițiu pentru ca e posibil ca cei din sală sa nu inteleagă ce vrea să le spună. Așa ca s-a suit călare pe scară. Oare cât de imbecili trebuie sa-i consideri pe ascultatorii tai incât sa ai nevoie de astfel de metode??

Da, cei din videoclip sunt de la Oaste.
Oastea Domnului este un loc unde cântecele inca se mai pastreaza si se cânta așa cum au fost compuse. Nu poti sa iei un cântec care a fost scris in foame, cu sânge, in frig, in lanțuri, si tu sa-l cânți batând din palme, unduidu-ți șoldurile si sarind în sus printre lumini de discotecă. Pe lânga faptul ca e o crimă mai dovedesti si o incultură crasă. Asta se intâmplă când bătrânii îi lasă pe tineri sa-și facă de cap in Biserică. Dar mai vinovați decât ei sunt ”liderii” – ăia care-și spun pastori si care permit sau mai grav incurajează așa ceva. Sub oblăduirea lor se dezvoltă ruina asta.
Ia uite ce scrie pe blogul său unul dintre acesti pastori.

”Postmodernismul oferă o șansă unui anumit tip de religie, și anume acela care se adaptează cerințelor lui, în primul rând o religie care să renunțe la pretenția de adevăr în favoarea relației, o religie care să pună accent pe autenticitate în defavoarea formalismului, pe individ în defavoarea instituției. O religie noninstituțională, flexibilă în manifestare și adecvată nevoilor omului postmodern, o biserică adaptată la cultura postmodernă.”

Asadar, fraților, să ne adaptăm, Să devenim flexibili… să devenim un soi de moluște care se încovoaie după cum se mișca apa.

 Pentru mine contactul cu BBSO – dupa 15 ani – a fost un șoc.
Acolo n-am vazut o biserică ci o șandrama sub forma de balamuc amestecate într-un gospel macelarit mioritic in versuri infantile. Apoi vecinul meu, penticostal, de vârsta mea, mi-a spus – ”Stai să-i vezi pe ăia din Nufărul! Să vezi ce fac ăia acolo…
Nu ma intereseaza părerile ălora de 18 de ani.
Tin minte ca la o astfel de vârstă am avut si noi accesele noastre de progresism in biserica locală. Aveam un armoniu pe vremea comunistilor apoi, după Revoluție ne-au adus o orgă ( Farfisa, cu doua claviaturi – parcă acum o văd) care mai avea si ritmuri. Bineințeles, noi cei tineri ne-am apucat sa-i dam bătaie la maxim. Bubuia ritmul de se scuturau geamurile și se auzea in drum . Era in timpul săptamânii, ca la programe nimeni nu avea curajul sa bubuie. Asta până când a trecut unchiu Busuioc – un bărbat dintr-o bucată – cu bicicleta pe drum si a auzit hărmălaia din biserică. Parcă acum il vad cum a intrat in biserică cu o falcă in cer și una in pămant – noi am inlemnit – a dat cu basca de bancă (avea o bască din aia comunistă cu moț in vârf) – că nu-si permitea sa intre in biserică cu capul acoperit – și ne-a scos afară numai in șuturi. Ne-a luat cheia de la intrare, s-a dus acasă si a venit cu clestele, surubelnița si patentul și a scos sau a rupt toate butoanele cu ritmuri de la orgă. Si astazi orga aia cu butoane lipsă încă mai stă marturie ispravei de atunci.
Noi, tinerii, am fost oripilați. Talibanul, bătrânul "imbecil și incuiat la cap"…. pur si simplu l-am detestat din plin pentru asta si am incetat sa mai mergem la biserică. Asta a fost revolta noastră.

 N-am mai mers la biserică. A fost scandal atunci…. însă parinții nostri n-au lasat garda jos.
Dar…
Dar astazi am ajuns sa-i dau dreptate. Niciunul dintre tinerii de atunci, care am fost scoși afară din biserică, nu are astazi decat cuvinte de apreciere la adresa bătrânului. Toți, fară echivoc – chiar dacă suntem plecați cu familiile in alte zari, aiurea – ne intâlnim in fiecare an de Craciun în satul natal si mergem sa-l colindam pe unchiul nostru și pe ceilalți bătrâni care incă mai trăiesc vechile colinde românești pe care le-am invățat de la parinții si bunicii nostri si de la el. Si le cântăm exact așa cum le-au cântat ei. Iar ei ies in pragul casei, cu lacrimi in ochi, si le crește inima…. și nouă la fel…
Bătrânul Busuioc încă mai trăieste. Are 90 de ani si incă se mai încumeta sa meargă cu bicicleta.
Noi am primit atunci o lecție dură si anume ca nu poți face în biserică și din biserică tot ce te taie capul. Si, iată, astazi, la 45 de ani, am ajuns să gândesc exact la fel
Citiți Deuteronom 6 si cartea Judecatorilor de la capitolul 2, după moartea lui Iosua.
Aveți in Scriptură tot ce trebuie pentru a intelege care sunt resorturile acestei probleme.
Marea problemă este ca principiile la care se referă acolo Scriptura functioneaza doar intr-un sistem bine inchegat de dogme.

În protestantism, unde fiecare inventează doctrine și face biserici dupa cum il taie capul, principiile astea ramân doar pentru mărturie – fara a produce efecte concrete. Ele sunt aidoma prafului scuturat de pe picioarele apostolilor. Vor sta marturie in ziua Judecații inaintea celor ce le-au cunoscut și nu le-au pus in practică

Si eu am copil dar te asigur ca nu voi gândi altfel pe masura ce se va apropia de 20 de ani. Nu in raport cu Biserica. Nu in raport cu un Adevăr Revelat. Credința a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Nu faci aici niciun compromis.
Dacă nu-i place cum se inchină strămoșii lui… du-te dragă invârtindu-te. Vine el inapoi cand face 40 de ani si pricepe. Că la 18 ani înca-i prost. Problema e ca in zona protestanta li se ingaduie sa-și facă biserici după capul lor. Asta-i o problemă de sistem care nu poate fi rezolvată decat dacă sistemul este abandonat. Prin urmare șandramaua se dezvoltă. Tinerii carora nu le place cum se inchină parinții lor iși fac biserici si se inchina cum vor ei.
Despre baiatul ăla, Sonea, numai de bine. Nu cunosc detalii despre ”dezvoltarea” BBSO.. 

Am auzit ca s-au desprins de la Emanuel si ca apoi au devenit un creuzet pentru tinerii din alte biserici. Detalii de genul acesta nu cunosc si nici nu ma intereseaza prea tare.
Anii vor trece si vor culege ce au semanat.
Or să se urce si urmașii lui pe scări de zugravi, să facă poze de acolo si să le posteze pe feisbuc…. sau poate vor evolua si îsi vor trage in biserici câte o schelă post-modernă din aluminiu – care să le faciliteze urcușul lor către Dumnezeu.
Pentru mine lucrurile sunt clare. Dacă asta inseamnă tot ce inteleg ei prin biserică, eu n-am ce cauta acolo.

Eu am crescut intr-o biserică baptistă, la țară, in jud Alba. Cu bisericile din Oradea n-am luat contact decat in urma cu aprox 2 ani desi locuiesc in zonă de mai bine de zece ani.

Problema e mult mai complexă decat ne imaginăm noi si ține de identitatea pe care ai dobândit-o prin educatia primită de la parinții tai si din spațiul cultural în care ai crescut. Bărbații, undeva pe la 40 de ani, iși caută originile, identitatea… devin nostalgici. Nu se mai pot adapta oricum și oriunde , iar dacă societatea ( in cazul nostru biserica) le-a luat-o înainte cu transformarile, ei trăiesc o mică dramă….
Astăzi mă duc la biserică si ma simt ca nuca in perete. In locul scolii duminicale cu care am crescut, acum vad circ….
Oi fi eu vinovat ca n-am ținut pasul cu circul sau or fi vinovati ăia care fac circ în biserici?
Dacă citesc Deuteronom 6 si Judecatorii , trag câteva concluzii.
Totusi pe baza acestor concluzii eu trebuie sa iau decizii. Trebuie sa fac ceva. Nu pot sta ca nuca in perete până mor.
Din nefericire sunt gata sa vă dau in scris ca dacă lucrurile ramân așa – fară să facă cineva ceva pentru rezolvarea lor – bisericile baptiste sau penticostale, asa cum le-am cunoscut noi in copilarie vor înceta sa mai existe în urmatorii 20- 40  ani. Deja s-au diluat atat de mult incât este greu de facut o asemanare intre biserica de ieri si cea de azi… Iar când ii văd pe unii pastori cum gândesc – am dat un exemplu mai sus – perspectivele sunt sumbre. (De aia am vorbit de dogme. Biserica n-ar trebui sa stea doar pe seama câtorva inși care tin garda sus)

Și atunci eu ce fac cu copilul meu? Unde-l duc astfel incât atunci când isi va cauta si el identitatea dobândită de la parințil lui, să nu trăiască aceeasi dramă ca mine? Unde va găsi acea stabilitate perenă care sa-l păstreze in aceeasi identitate si aceleasi valori, din pruncie si până când va imbătrâni – atât pe el căt si pe copiii copiilor lui – și la care să se intoarcă mereu, chiar si atunci când va umbla aiurea in lume???
Stie cineva răspunsul la intrebarea asta?

”Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, … dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot. ”

Să nu ne amagim. Soarta acestor ”biserici” postmoderne este pecetluită. Ei nu-și dau seama cât de mult rău fac in jur.
Pasul urmator e să-ți sară in cap si să te deteste spunându-ți ca esti un bigot retardat, incapabil de progres și adaptare la noul context.
Exact cum am facut noi cu Busuioc.
Că doară pomul se cunoaște după roade.
Dar din fericire – pentru noi – Busuioc n-a dat inapoi.

 Acu să nu mă intelegi greșit. Să nu care cumva să crezi ca am ceva cu băieții astia progresiști care predică de pe scari de zugravi sau de pe schele postmoderne din aluminiu. Să fie sănătoși Eu incerc doar să înțeleg acest fenomen al dezrădăcinarii bisericii și să observ faptul ca bisericile neoprotestante se transformă intr-un mod foarte ciudat și intr-un timp incredibil de scurt. E un fenomen pe care, unii dintre credincioși – care au rămas in biserică să se uite după fluturi , e posibil sa nu-l perceapă la adevarata lui intensitate, dar pe care eu l-am incasat direct in plex.
Am rezistat la BBSO cam douazeci – douazeci si cinci de minute… după care am ieșit năuc. Erau la iesire câțiva prunci din ăstia de vreo 18 ani – tare simpatici – care mi-au dat o broșură sau cărțulie ambalată frumos cu date despre biserică si ceva despre program… marunțisuri din astea. I-am intrebat ”Bai frate, asta-i biserică baptistă de adevaratelea sau am nimerit eu aiurea ca orbu-n Brăila? ” ”Da, da!” m-au asigurat ei, vădit surprinși că pun o astfel de intrebare. Totuși, cred ca unul din ei – după reacția și zâmbetul pe care l-a avut – m-a dibuit că-s năuc si că vin din altă lume … precum ciobanul coborât de la munte...
Am reușit să îngân un ”Tulai Doamne!” si să mă scarpin in cap. Si am ieșit.
Apoi, coborând treptele m-au pornit lacrimile… M-am gandit la copilul meu….si la familia mea… tocmai ce am trecut printr-o incercare cumplită in care, pentru prima dată in viața mea – abia după 40 de ani – am ințeles cum arată si cum este țesută credința … pe dinauntru … in ce lume va creste copilul meu…cum să-l duc să crească in circul ăla??

 Una din întâile mele iubiri au fost cântarile cântate in Biserica Baptista din satul natal. Acolo, in bisericuța aia, de la mama și bunica mea, am invățat cele mai frumoase cântari…
Chiar si când umblam aiurea, departe de Biserică, mă pomeneam cântând și fredonând cântarile copilariei mele – atunci când eram singur, muncind, la volan sau uitându-mă la stele…
Cântarile alea nu le mai gasesc astazi nicaieri. Si chiar daca se mai cântă ele sunt realmente macelarite in așa hal incât eu nu le mai pot asculta. Pentru ca stiu cum au fost cântate mai demult., de cei care le-au compus.
Dar le-am redescoperit la Oastea Domnului. Până la 42 de ani n-am stiut că Oastea Domnului există pe fața pământului. Si nici cine a fost Traian Dorz. Si-am fost tare surprins sa aflu că toate cântarile care mi-au marcat copilaria au fost compuse la Oastea Domnului.
Faptul că le ascult cântate de cei de la Oastea Domnului este dovada că am rămas la prima dragoste si acolo o să rămân .
Imi pare nespus de rău ca biserica copilariei mele nu mai există. Eu strig după ea cum strigă Marius Cruceru după tatăl său mort. Dar nu mai vine inapoi… Se dezintegreză, se imprastie.
Nu evouleaza ci moare incetul cu incetul ajutată cu sârg de cei care cred ca crestinismul incepe cu ei. Iata cum se cânta ieri. Cîntarea asta e cântată identic, până la nuanță, la fel cum o cântau baptiștii acum 40 de ani.

   https://www.youtube.com/watch?time_continue=28&v=U16xW_hMSRQ

Du-te după cel bătrân și cel tânăr va trăi. Du-te după cel tânăr si va muri și cel bătrân si cel tânăr.

Iaca, am articulat o ”zicere” parafrazând principiul biblic ”pierde-ți viața si o vei câștiga”.
In sensul că dacă te duci după ăla tânăr, ăl mai bătrân va muri odată cu tine, iar cel mai tânăr n-are de unde să știe cum a fost ăl mai bătrân. Așa că pieriți amândoi. Nici numele nu va mai rămâne din voi. Și nu doar amandoi, ci și copiii copiilor voștri.
Cei tineri se dezrădacineaza si au mult prea puțină minte ca să priceapă ce fac.
Dar nu-i invinuiesc pe ei, ci pe liderii lor. De la aștia tineri n-ai ce să aștepti, că-s la fel de proști cum eram noi in urma cu 25-30 de ani când ne războiam cu Busuioc. Degeaba au tehnologie, că asta nu-ți dezvoltă deprinderile vieții in genere. In schimb, de la liderii lor ar trebui să aștepti ceva mai mult. Dar când îi vezi și pe aștia ce fac iți pierzi orice nădejde.
”Lăsati orice speranță, voi cei care intrați aici.” Dante
Așa ar trebui să se scrie pe frontispiciul oricarei ”biserici” din astea de tineri, ”independente”, care trăiesc cu impresia ce religia creștină începe cu nalucirile lor.

 In trecut, când munceam mai prostește, stăteam 14 ore pe schelă la muncă ,dar pe scaun intr-o biserică eram incapabil să rezist mai mult de douazeci de minute. Incă alea douazeci de minute petrecute la BBSO au fost un record absolut – in conditiile in care aveam in fața ochilor spectacolul ăla…. Dar am ajuns să stau, in picioare, la adunarea de comemorare a fratelui Traian Dorz de la Mizieș nu mai putin de șase ore. ȘASE ore, fratele meu… Când le-am spus unor prieteni care mă cunoșteau că am stat șase ore intr-o biserică ...ticsită de oameni, pentru că afară ploua, au crezut ca am luat-o razna. Am cântat acolo până am răgușit,,.. A fost raiul pe pamant. Vă mai aduceti aminte cum era in biserica baptistă din Mediaș in vremea când fratele Ștef era pastor? Poate că ați fost acolo. Eram copil și ma ducea mama.. Veneau oameni din toate părțile ca la pelerinaj. No cam așa a fost adunarea la care am participat eu.

La baptiști nu există obiceiul ăsta. Din păcate.

Sunt convins de asta. In ultima vreme, de când cunosc Oastea Domnului am reușit să ințeleg câteva lucuri importante si să dezvolt câteva argumente – dar e prea mult de scris si incă nu sunt capabil să le articulez așa cum aș vrea. În orice caz, e vorba de a avea rădacini adânci, de a creste – tu si copiii copiilor tăi – bine infipți in ele, de a intelege ca religia crestină nu incepe cu tine și că nu ești tu buricul pământului; de a rămâne ancorat intr-un set de valori ancestral care coboară in istorie pâna la Fiul lui Dumnezeu si la Apostoli și de a fi conștient de datoria pe care o ai de a duce mai departe aceste valori așa cum au fost rânduite – fără să adaugi și fară să scazi nimic din ele.
Dacă ar fi existat acest obicei și un sistem bine articulat de dogme, n-ați fi avut astăzi problemele pe care le aveți cu cei care-si fac… ”biserici independente”. Sau cel puțin nu la nivelul la care se dezvoltă nenorocirea asta.
(Cică biserici independente. Ce-i asta domnule? Astia trăiesc cu impresia ca religia creștină incepe cu ei??)
Insă, inainte de a exista obiceiul acesta, trebuie sa existe oamenii care sunt comemorați de acest obicei .

Autor Iosif Barna - textul a aparut in original pe saitul unui pastor baptist la rubrica comentarii.

Raspuns de la : FS Domnule Iosif Barna  , ce-i aia „instrumente muzicale” in biserica? si barbati si femei stand laolalta? eu cand eram copil in anii ’90 nu aveam asa ceva la crestinii dupa evanghelie. si asta intr-o resedinta de judet, nu sat. Mie biserica Emanuel mi se pare destul de liberala, dar la tobe si lumini trag linia, daca vreau concert pot sa merg sa vad niste artisti cinstiti.

Asta inseamna un mediu conservator ? transforma biserica (adunarea) intr-un club de Duminica dimineata si nu e numai in crestinism asa, si evreii au aceleasi probleme in sinagogi. circul nu tine de foame, si mai devreme sau mai tarziu oamenii pleaca ori spre lume, ori spre radacini.

 

Cu siguranță că ce ne spune Iosif  în comentariul de mai sus este  în mare parte o analiza corecta si lucida a realității din bisericile neoprotestante, pe care așa cum spune el mulți baptiști nu o văd pentru motivele menționate de autor.

 Au dispărut bisericile baptiste tradiționale ? Cu siguranță nu au dispărut dar sau mai împuținat, tendița fiind  modernismul sub diverse aspectele.

 Și încă o precizare importantă nu toate melodiile din cartile de cantari baptiste vin de la Oastea Domnului cum afirmă Iosif ci doar o mică parte, majoritatea sunt imnuri creștine din repertoriul universal cântate în bisericile baptiste și nu numai. 

 Pe de altă parte altenativa pe care o sugerează  cu Oastea Domnului nu este nici ea prea grozava. De ce ? Pentru că Oastea Domnului nu este un cult creștin de sine stătător ci o organizație în cadrul bisericii ortodoxe române care stim ca are o mare parte din dogma intemeiata pe traditii, multe vădit nescripturale , Ostasii fiind cunoscuti ca primii la pupat moaste.

Textul este autentic si a aparut prima data pe saitul unui pastor baptist la rubrica comentarii. 

 ..