Muzica "creștină contemporană" este după voia lui Dumnezeu ?

 

Muzica  "creștină contemporană" devine pe zi ce trece tot mai populară în mediul  neoprotestant, ea este practicată în cam toate bisericile independente inființate  și populate de tineri , dar nu numai. 

Ce este de fapt muzica creștină contemporană ? Este muzica laică modernă de orice gen: pop, rock, reggie, hip hop, jazz, la care se adaugă versuri creștine. Aceasta  a apărut pentru prima dată în SUA în anul 1965 când un grup de hipioți și-au adus instrumentele muzicale la biserica unde erau noi convertiți și au interpretat muzica  pe care o îndrăgeau cel mai mult pop, rock, la care au adăugat versuri religioase . Au numit aceasta  Contemporary Music  care se traduce prin  muzica la modă în momentul respectiv.  Tot atunci cu acea ocazie pentru prima dată în bisericile din SUA  au fost introduse bateria de tobe și chitara electrică, apoi alte instrumente. 

 Neoprotestanți din Romania și-au însușit cu entuziasm acest gen de muzică și "închinare" fără să cunoască (nici nu ia interesat de fapt)  ce semnificație are  și  care este istoricul acestui gen de muzică .

Adepții muzicii contemporane și tobelor cred și susțin ideea că modul lor de închinare are o bază scripturală și dau ca exemplu cartea psalmilor unde există câteva versete care îndeamnă la intrebuintarea oricaror  instrumente și dansului pentru lauda lui Dumnezeu.  

Indiscutabil evreii din vremea lui David  dar chiar și cei din prezent  folosesc tot felul de instrumente și dansul chiar și în domeniul religios , dar nu în Casa Domnului ! ci  la anumite serbări și evenimente laico-religioase. 

                                                                 

 

  Ceia ce omit adeptii  "închinarii contemporane"  este sa arunce o privire către istoria Bisericii  și să realizeze faptul că creștinii începând cu cei din primul secol și continuând cu bisericile istorice și chiar cele protestante , au respins ferm modurile de manifestare evreiești cu întrebuințarea a tot felul de instrumente (și dansul) având motive intemeiate. Putem afirma pe baza Scripturii că acei lideri de biserici, părinți bisericesti au avut călăuzirea lui Dumnezeu când au luat acele decizii .

Nici un verset din Noul Testament  nu susține folosirea oricărui instrument sau gen muzical în biserică. Venind cu argumente numai din Vechiul Testament te minți singur - suntem creștini nu evrei.  Nu ar trebui sa ne permitem să trecem cu vederea 2000 de ani de creștinism, cum fac mulți , din păcate. 

Nu poți ignora faptul că 1965 de ani nu sa admis în Biserica creștină și în închinare  stilurile muzicale laice și instrumente de divertisment precum tobele . În România toate astea au apărut numai după anul 1990 odată cu bisericile nondenominaționale.

Sau scris zeci de cărți unele traduse din engleză în română în care autorii pastori americani ,numesc "închinarea contemporană" - muzică de divertisment . Divertismentul o erezie evanghelică este un titlu de carte scrisa de A.W. Tozer.  Și cam totul în bisericile care practică așa numită închinare cu muzică contemporană ne duce cu gândul la divertisment pe versuri religioase, ambientul de club cu semioscuritate, lumini colorate,  muzica cu "trupa de închinare" modul cum se filmează cu bateria de tobe și chitariștii mereu în prim plan arată spectacol, divertisment, chiar daca ei considera asta "biserică." 

Muzica pop pe versuri religioase, ei o numesc  "muzică creștină" ,există și adaptări melodii de inspirație laică ușor modificate. Tineretul simte nevoia de distracție.

                                                                 

 Evenimentele recente cu Marșul apărătorilor credinței inițiată de biserica Profides care și ea este tot o biserică cu închinare contemporană cum a demostrat și în Piața Victoriei a propulsat în prim plan aceste biserici nondeminaționale unele desprinse din culte evanghelica tradiționale . Tinerii rebeli ai patriei vor să ne demostreze cine e de partea moralei creștine în țara asta - independenții - numind mulțimea care a participat la marș "comunitatea Profides" . 

Acum e o ocazie cand ei cei ce practică închinarea hipioților increstinati  din anii '60 să câștige o imensă popularitate, deja sa programat o evanghelizare la Romexpo....Newsnet crestin saitul lui Pustan, nu contenește să-i aducă laude lui Tony B. pentru marșul "fantastic" de sâmbăta trecută. (ambii independenți foști penticostali) .

Unii din ei cred sincer că ceia ce  fac ei este închinare și Dumnezeu apreciaza ce fac....doar ei cred...este  autosugestie.

O creștină evanghelică care a avut experiența mortii clinice și spune că a văzut raiul, a avut următorul mesaj  pe facebook...

"Cu câțiva ani în urmă   am fost în stare de înconştienţa (comă) timp în care Domnul mi-a arătat multe lucruri privitoare la predicatori, slujitori şi la cântăreţi .Când fericită am ajuns la poarta cetăţii  ,am spus celui care ma însoţea " ce bine că am ajuns în cetate că tare lung a fost drumul " ,la care acesta a zis " tu nu rămâi aici ,că trebuie sa te întorci şi să spui tuturor celor ce cântă că pâna ce felul cântarii lor nu seamană cu cel de aici nu vor putea cânta în împaraţia mea ". Acolo era o cântare liniştită  că aveai impresia că zbori şi nu atingi solul ,era o cântare atât de armonioasă şi liniştită care iţi dădea o  pace  deplină.."

Garantat în cer nu sunt tobe și nici chitări electrice. Acestea au fost ținute departe de biserică mii de ani, dar acum le-au introdus ca așa se atrage publicul cu divertismentul..Mesajul de mai sus spune multe despre ce place și ce nu Domnului...și ar putea fi un răspuns la întrebarea din titlu..

                                                                           

                                                                    

                 ..                                  

Marșul apărătorilor credinței la România TV

 Televiziunea Romania TV cunoscuta pentru goana ei permanenta pentru senzational  a preluat imagini de la marsul pentru apararea credintei desfasurat la Bucuresti in 22 oct. 2022 , prezentandu-l ca ceva senzational, se minunau cum un tanar ( Tony Berbece) a putut sa stranga la o manifestatie in centrul capitalei aproape 10000 de oameni. In realitate nu e nimic senzational crestinii neoprotestanti de mult timp traiau intr-o stare de "revolta" față de degradarea morala  care se accentua prin promovarea anormalitatii ,a ideologiei LGBT, transgender, avortului, toate acestea  venind ca o politica de stat, la recomandarea Bruxelului . De mult timp neoprotestantii asteptau momentul sa iese in strada sa protesteze, si cand sa dat  anuntul marsului de  catre pastorul Tony Berbece personaj activ si popular pe internet , au raspuns promt venind in capitala din mai multe judete, majoritatea tineri dar nu numai.

Atitudinea hotarata, determinarea lui Tony Berbece e binecunuscuta, si oarecum specifica liderilor  din bisericile carismatice independente , care nu au nici o rezerva in a promova printre altele "inchinarea contemporana" cu stilurile muzicale  laice  cunoscute  pop, rock, etc. in care ei cred desi alti crestini  le resping. 

Putem aprecia aspectele pozitive ale acestei initiative insa fara a cadea in orbire spirituala  sa nu vedem aspectele negative manifestate in bisericile independente care s-au lansat in acest demers. Bisericile independente nu toate dar majoritatea contin o doza zdravana de rebeliune , nu intamplator cei care le-au constituit au parasit bisericile traditionale (neoprotestante) , cautand mai multa libertate in cele nondenominationale. In concluzie sa nu ne fure senzationalul, televizorul, si sa devenim cu totii niste "hipsteri " de dragul luptei impotriva ideologiei LGBT.

                                                                

                                                                

.

                                                                       

Iminența răpirii Bisericii - Florin Antonie

 

Creștinismul "cool" nu e o idee bună

                                           

        

Cuvântul "relevanță"  este unul des folosit de către pastorii progresiști educați la școlile americane liberale. L-am auzit deseori folosit în ultimii ani în cuvântarile pastorului Cristian Barbosu  dar și altora care promovează "închinarea contemporană"  sau dogma  lui Rick Warren , acum sub lupa unor teologi conservatori.

Creștinismul “cool” nu e o idee bună

La începutul secolului al XXI-lea, “relevanța” a devenit cuvântul dominant în cultura evanghelică occidentală. Simțind necesitatea de a face Scriptura mai atrăgătoare pentru generația tânără - despre care sondajele arătau că părăsesc bisericile în număr mare - pastorii, liderii bisericii și influencerii creștini au încercat să împacheteze credința într-un mod mai interesant. Atunci a apărut revista “Relevant” și ascensiunea lui Rob Bell precum cea a unui Steve Jobs evanghelic. Uniforma pastorului cool era barba, blugii strâmți, cămășile în carouri și tatuajele. Efortul și strategia de PR s-au concentrat pe a forma o credință mai puțin legalistă, mai aproape de cultura modernă și diferită de religia prăfuită a bunicilor noștri.

Acest creștinism cool este cel puțin superficial, dacă nu un oximoron. Un creștinism care se concentrează pe relevanță plantează semințele propriei ieșiri din uz. În loc să revitalizeze, credința hipster face din creștinism un bun de consum, la fel de trecător și schimbător ca ultima colecție de modă. Acest creștinism a devenit obsedat de imagine.

A pune relevanța creștinismului în spinarea abilității ei de a se face plăcută în rândul tinerilor cool este extrem de nechibzuit.

Există câteva motive pentru care această abordare nu este o idee bună.

1. A căuta “relevanța” este obositor

Este o problemă să presupui că adevărata relevanță înseamnă să fii la curent cu ultimele tendințe și să te faci asemenea culturii în care trăiești: nimeni nu te va asculta dacă nu ești vocal și excentric, nimeni nu te va lua în seamă dacă nu ești în ton cu cultura și nimeni nu-L va găsi interesant pe Isus dacă nu va fi prezentat conform spiritului vremii. Însă acest fel de “relevanță” este definit în special și inextricabil de lucrul pe care creștinismul l-a înfrânt: efemeritatea. Lucrurile care nu sunt trecătoare nu se schimbă, nu ies din uz. Adevărata relevanță rămâne.

Pastorul la modă de azi este pastorul demodat de mâine. Biserica atrăgătoare de azi, plină de tineri de 20 de ani, este biserica “pe care o frecventam cândva” de anul viitor. Vremelnicia aproape instantanee este înglobată în creștinismul hipster (și în orice e hipster). Toți cei care acum zece ani erau extrem de populari nu mai au nicio influență în mediul evanghelic. Donald Miller este consultant de marketing, mega-biserica din Seattle a lui Mark Driscoll s-a dizolvat, iar Rob Bell este un guru new-age susținut de Oprah și Elizabeth Gilbert etc. Faptul că numele mari ale creștinismului hipster de acum un deceniu sunt aproape uitate și sunt înlocuite cu alte personalități atractive dovedește validitatea argumentului meu.

Cunosc câțiva oameni care au rămas în astfel de biserici mai mult de zece ani, însă cunosc mult mai mulți care s-au mutat la o altă biserică (de obicei una mai plictisitoare, în sensul bun). Cunosc alții care au întors spatele definitiv creștinismului. Se pare că o biserică care părea foarte cool când aveai 23 de ani nu e chiar atât de atrăgătoare când ai 33, un loc de muncă și copii. Se pare că o biserică în care se predică despre aparițiile publicistice seculare mai mult decât nevoia de mântuire nu te va ajuta pe termen lung. Se pare că un pastor cu care poți ieși la suc și la film nu este atât de important ca un pastor demodat, dar a cărui sfințenie te-ar putea determina să crești în a deveni ca Isus.

David Wells are dreptate în “The Courage to Be Protestant” când spune: “Biserica care are o strategie de marketing a realizat că dacă nu face adaptări culturale profunde și serioase va rămâne fără enoriași, mai ales fără cei din rândul generației tinere. Nu s-au gândit însă destul la faptul că ar putea rămâne fără Dumnezeu. Ironia este că tinerii care nu sunt impresionați de tehnologia bombastică, care văd dincolo de ce este bătător la ochi și care au fost ținta marketingului destul încât să se fi săturat, sunt mai predispuși în a părăsi aceste biserici relevante decât în a li se alătura.”

Pentru pastori și biserici, alergarea după ce este “cool” este un lucru zadarnic. Investirea de energie în domeniul acesta te va trăda, deoarece este epuizant (cine poate ține pasul cu tendințele?) și deturnează energia de la lucrurile importante, dar neatrăgătoare, referitoare la doctrina sănătoasă și la a face ucenici adevărați.

Brett McCraken, The Gospel Coalition

.

Întoarcerea în Evul Mediu închinarea la moaște

 

Ne mântuiește spovedania ?

 

Un preot a postat recent pe facebook un mesaj sub forma de poster in care spunea: "Marturisiti-va pacatele la spovedanie si Bunul Dumnezeu va ia ierta de toate pacatele de cate ori veti cadea intr-un pacat".  Preotul ortodox a propus credincosilor sai spovedenia desi in Scriptura Hristos ne spune altceva : "Daca nu va pocaiti toti veti pieri la fel". (Luca 13 - 5).

Unii preoti ortodocsi afirma ca spovedania este sinonima cu pocainta, dar nu au argumente. Cuvantul pocainta in limba greaca ( limba in care a fost scris Noul Testament) este "metanoia" care in traducere libera inseamna schimbarea mintii. Spovedania este doar o marturisire a pacatelor facuta dupa tiparele dogmei ortodoxe, adica preotul citeste o lista de pacate la care credinciosul trebuie sa raspunda cu da, daca a comis acel pacat, la final preotul adauga cateva cuvinte pentru iertarea pacatelor  respective. 

Pocainta este mult mai mult de atat, pe langa recunoasterea pacatelor urmeaza decizia de a renunta la acele pacate, abandonarea viciilor si al anturajului nepotrivit,  acompaniata obligatoriu de studierea Scripturii. Pentru ca daca nu cunosti Scriptura in detaliu, in special Noul Testament nu ai de unde sa-L cunosti pe Dumnezeu si voia Sa , practic nu poti trai ca un crestin daca nu cunosti Cuvantul Sau.

Hristos ne spune ca pentru a fi mantuiti trebuie sa intram "pe poarta cea stramta" si sa parasim calea larga care simbolizeaza calea lumii.

„Intrati pe poarta cea strîmta. Căci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngusta este calea care duce la viața, si puțini sunt cei ce o află”  Matei 7:13-14

Teologia ortodoxa isi argumenteaza crezul potrivit caruia prin spovedanie pacatele sunt iertate pe baza versetului din Evanghelia dupa Ioan 20:23 .

"Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.” 

In acest verset Hristos se adreseaza apostolilor  intr-o anumita imprejurare si nu poate fi generalizat pentru ca ar intra in conflict cu alte versete unde se pun diverse conditii pentru iertarea pacatelor precum pocainta  dar vorbeste de asemenea de nasterea din nou.

 "Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iți spun că, daca un om nu se „.naște din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu.” Ioan 3-5

„Căci daca este cineva in Hristos este o făptura noua ,cele vechi sau dus  iata ca toate lucrurile sau facut noi ” 2 Corinteni 5-17

Dar in special un verset din epistola catre Evrei desfinteaza (oarecum) acest concept enuntat de preotul ortodox care spune ca  indiferent cat pacatuiesti si ce pacate faci, daca te spovedesti Dumnezeu te va ierta .

"Caci daca pacatuim cu voia dupa ce am primit cunostiinta adevarului nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate ci doar o asteptre infricosata a judecatii si vapaia unui foc , care va mistui pe cel razvratit".

Acest verset sustine conceptul potrivit caruia nu poti pacatui la nesfarsit si sa ai garantia ca la final vei fi oricum iertat si mantuit , ci dimpotriva urmeaza judecata !

.

A fost în moarte clinică timp de 11 ore - Supranatural