Ebionitii secolului I - Au fost ei primii creștini ?

Istoria creștinismului este plina de surprize, au existat se pare mai multe forme de creștinism înca din primul secol și cele care au urmat pâna în secolul IV când împaratul Constantin a început procesul unirii   tuturor într-o singura Biserică creștină care a luat numele de Biserica  Catolică (universală)  . Aceasta in anul 1054 sa rupt în două datorită neînțelegerilor  de ordin doctrinar, așa a apărut in Răsărit Biserica Ortodoxă.
 

Lumea întunecată a mega bisericilor carismatice

 

Întors din iad. O întâmplare reală! Învățătura că nu există iad duce oameni în iad

 Avertisment pentru cei care nu cred in existența iadului 

                                                                                

Biblia în traducerea Cornilescu nu duce pe nimeni în iad - dimpotrivă face minuni

 Pâna unde pot să meagă unele minți bolnave pe Tik-tok

Traducerea Cornilescu a Biblie nu a dus si nu duce pe nimeni in iad precum afirma adeptii intunericului pe tik -tok ci dimpotriva au dus pe foarte multi la mantuire .

Chiar mai mult de atat face minuni . In urma cu cativa ani ma aflam internat intr-o clinica si un pacient vazundu-ma ca am o biblie in traducere Cornilescu mi-a povestit mie si celor din salon o experienta ce la marcat profund. In urma cu 2 ani in timp ce se afla internat in spital in urma unui accident avand o rana profunda in urma unei arsuri, a gasit in salon pe un raft o biblie Cornilescu . Neavand alta ocupatie a inceput sa o citeasca , era prima data cand citea in Biblie ,a citit incontinuu mai multe ore in fiecare zi de vineri pana luni . Cand a venit medicul luni si a desfacut pansamentul a fost socat, rana se videcase total, la intrebat ce medicamente a folosit. El a raspuns "nici un medicament" doar am citit din biblie , pana la urma a recunoscut ca cititul in biblia Cornilescu la vindecat miraculos Desi acea persoana era de religie ortodoxa a recunoscut ca cititul in biblia aceia la vindecat miraculos de o rana care altfel s-ar fi vindecat cu medicamente in cateva saptamani. Inca o dovada in plus ca Biblia indiferent de traducere, versiune este cuvantul lui Dumnezeu, iar cei care vor intrazni sa o arunce in foc, de foc vor avea parte , Dumnezeu nu se lasa batjocorit.

O alta marturise care ne spune ca Biblia in traducere protestanta face minuni , vindeca pe cei care o citesc :

Preot sau presbier cum este corect ?

 

Văd că dna Grațiela Agache, persoana care făcea recent aprecieri pe marginea diferențelor dintre Biblia Cornilescu și Biblia sinodală, a publicat și un clip audio cu vocea unui ierarh (Bartolomeu Anania?) care discută traducerea termenului „presbyteros”.

Despre multe dintre chestiunile menționate de dna Agache am scris în teza mea de doctorat. Spre folosul a toată obștea, reiau aici câteva observații din concluzia secțiunii privitoare la modul în care a fost tradus termenul „presbyteros” în Română.

***

Diversitatea termenilor folosiți în traducerile ortodoxe românești (bătrân, preot, prezbiter) scoate la iveală nesiguranța traducătorilor privind ceea ce este în realitate un πρεσβύτερος. Discursul teologic ortodox tipic este că, din epoca apostolică, un presbyteros devine un hiereus, dar oscilațiile constatate fac dovada unei incertitudini în această privință. În continuare, vom face câteva aprecieri despre principalii echivalenți: preot și prezbiter.

Termenul preot (cu forma preut) este folosit pentru slujitorii creștini ai cultului încă din primele texte scrise românești (prima jumătate a secolului al XVI-lea). În mod obișnuit, până la Nt. 1951, termenul preot a fost folosit fără rezerve doar în 5 texte din cele 18 în care sunt menționați conducători creștini. Începând cu Bibl. 1968, utilizarea lui crește, până când devine singurul termen acceptat. Apoi, odată cu Anania, numărul ocurențelor scade iarăși, dar nu semnificativ.

Termenul prezbiter (cu formele preazviter, presviter, presbiter) a avut parte de un traseu interesant. Lansat în Nt. 1648, ca împrumut neologic, deși încă de la 1500 în limba română se foloseau și preut și popă, transmiterea lui succesivă timp de 300 de ani în toate celelalte traduceri (minus Bibl. 1688) de până la Nt. 1951 face dovada tenacității în timp a tradițiilor textuale bisericești, chiar și când ele sunt reprezentate de traduceri.

Deși utilizat, inițial, numai în traducerile din Ardeal (Nt. 1648, Micu), termenul „prezbiter” a pătruns și în edițiile din celelalte două provincii (chiar dacă Bibl. 1688 l-a refuzat), difuzându-se prin de-acum binecunoscutele ediții ale traducerii blăjene, până la jumătatea secolului trecut.

În atari condiții, o întrebare legitimă este de ce termenul și-a încheiat brusc cariera în 1951, nemaifiind folosit în Bibliile sinodale din a doua jumătate a secolului XX. Un posibil răspuns, oferit de Iustin Moisescu la 1955, ar fi că „acest cuvânt n-a izbutit să pătrundă în graiul credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române”. Nu avem căderea de a aprecia cât de bine pătrunsese termenul în vorbirea credincioșilor de rând, dar suntem înclinați să credem că Iustin Moisescu are dreptate. Însă aceasta constituie numai o parte a explicației. Cealaltă parte are de-a face cu întețirea polemicilor dintre establishmentul reli­gi­os și confesiunile neoprotestante, încă din perioada interbelică. O broșură publicată de Galaction și Radu în 1935 sau prefețele semnate de cei doi la edițiile care le poartă numele nu lasă nicio urmă de îndoială asupra acestei stări de fapt.

(continuarea o găsiți în volumul publicat la Ratio et Revelatio)

sursa : https://www.facebook.com/emanuel.contac

.

Vizita la resedinta ambasadorului Israelului la Bucuresti

 O delegație de slujitori din România, din care a făcut parte pastorii baptisti Viorel Iuga presedinte al UBCB , prof. Paul Negrut   și   pastorul Ioan Filip presedintele cultului penticostal , a fost astăzi la reședința ambasadorului Israelului în România unde s-au rugat pentru pacea Israelului și au purtat discuții despre relația dintre România și Israel.

Pastorul evreu Amir Tsarfati vorbește despre sabat.

 

Îngeri prezenți la un botez- video

 

Tony Berbece și batistele fermecate

Pastorul baptist Timotei  face o analiza  a doctrinei carismaticului Tony Berbece care vede minuni in tot ce atinge. Subiectul prezentei duhurilor  in grupurile carismatice si penticostale e foarte delicat si greu de descifrat.  Desi exisa baptisti dogmatici care nu deslujesc prezenta acestor duhuri , in realitate ele exista dar ce fel de duh se manifesta doar Dumnezeu stie . Cu siguranta exista multe erori si exagerari in miscarea carismatica , dar cei mai noi in credinta , tinerii le trec usor cu vederea pentru ca supranaturalul atrage ca un magnet. 

 

Ruptură între Mihai Neamțu și Adrian Papahagi dupa ce acesta a ridiculizat inițiativa intelectualilor de a schimba data sărbatoririi Paștelor

 

Profesorul clujean Adrian Papahagi și teologul bucureștean Vasile Bănescu se numără printre cei care au rupt prietenia cu Mihail Neamțu, fosta speranță a politicii de dreapta din România, care s-a plasat în ultimele zile alături de tabăra rusofilo-putinistă a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pe tema Paștelui comun între ortodocși și catolici.

Apelul Papahagi – Baconschi, semnat de zeci de intelectuali, ca BOR să ia în calcul posibilitatea ca Paștele să fie serbat din nou de toți creștinii împreună, a fost întâmpinat cu un text bizar, ironic-sarcastic, de către fostul lor discipol, Mihail Neamțu. Papahagi și Bănescu au explicat reacția lui Neamțu: a ales tabăra populiștilor filoruși de la AUR.

Papahagi și Neamțu rup astfel o prietenie veche, cimentată și de crezul politic comun, dar și de zecile de conferințe pe care le-au susținut împreună, legați de cărțile lor.

ADRIAN PAPAHAGI: „AȘ FI CURIOS SĂ AFLU CE ISTERII FĂCEAU IDOLATRII FORMELOR ÎNȚEPENITE CÂND BISERICA A TRECUT DE LA SLAVONĂ LA ROMÂNĂ, DE LA CARACTERELE CHIRILICE LA CELE LATINE SAU, ÎN 1924, DE LA CALENDARUL IULIAN LA CEL GREGORIAN. URLAU CĂ PIERE ORTODOXIA ȘI DEVENIM CATOLICI?”

„Dacă vreun istoric ar avea timp și dispoziție să sape în arhive, aș fi curios să aflu ce isterii făceau idolatrii formelor înțepenite când Biserica a trecut de la slavonă la română, de la caracterele chirilice la cele latine sau, în 1924, de la calendarul iulian la cel gregorian. Urlau că piere ortodoxia și devenim catolici și îi spurcau pe cei care înțeleg că dreapta credință nu e prizoniera unor accidente istorice ca alfabetul sau calendarul? Pe lângă stiliști, cu stilistica lor strâmbă, vor fi apărut și erezii sloviste, slavoniste, lingvistice?"

"Iar cei care au nevoie de minuni ca să creadă în Înviere, și nu primesc decât lumina care vine cu avionul de la Ierusalim, ce făceau înainte de moda căratului luminii cu avionul? Dar ce înseamnă o biată lumânare, indiferent cum se aprinde, față de lumina cea adevărată, care nu se ivește într-un singur loc și într-un singur moment, ci luminează mereu celor care cred, adică Îl cred pe Hristos pe Cuvânt, chiar și (sau mai ales) fără să aibă nevoie de minuni pentru aceasta?”.

                                        

.