Ruptură între Mihai Neamțu și Adrian Papahagi dupa ce acesta a ridiculizat inițiativa intelectualilor de a schimba data sărbatoririi Paștelor

 

Profesorul clujean Adrian Papahagi și teologul bucureștean Vasile Bănescu se numără printre cei care au rupt prietenia cu Mihail Neamțu, fosta speranță a politicii de dreapta din România, care s-a plasat în ultimele zile alături de tabăra rusofilo-putinistă a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pe tema Paștelui comun între ortodocși și catolici.

Apelul Papahagi – Baconschi, semnat de zeci de intelectuali, ca BOR să ia în calcul posibilitatea ca Paștele să fie serbat din nou de toți creștinii împreună, a fost întâmpinat cu un text bizar, ironic-sarcastic, de către fostul lor discipol, Mihail Neamțu. Papahagi și Bănescu au explicat reacția lui Neamțu: a ales tabăra populiștilor filoruși de la AUR.

Papahagi și Neamțu rup astfel o prietenie veche, cimentată și de crezul politic comun, dar și de zecile de conferințe pe care le-au susținut împreună, legați de cărțile lor.

ADRIAN PAPAHAGI: „AȘ FI CURIOS SĂ AFLU CE ISTERII FĂCEAU IDOLATRII FORMELOR ÎNȚEPENITE CÂND BISERICA A TRECUT DE LA SLAVONĂ LA ROMÂNĂ, DE LA CARACTERELE CHIRILICE LA CELE LATINE SAU, ÎN 1924, DE LA CALENDARUL IULIAN LA CEL GREGORIAN. URLAU CĂ PIERE ORTODOXIA ȘI DEVENIM CATOLICI?”

„Dacă vreun istoric ar avea timp și dispoziție să sape în arhive, aș fi curios să aflu ce isterii făceau idolatrii formelor înțepenite când Biserica a trecut de la slavonă la română, de la caracterele chirilice la cele latine sau, în 1924, de la calendarul iulian la cel gregorian. Urlau că piere ortodoxia și devenim catolici și îi spurcau pe cei care înțeleg că dreapta credință nu e prizoniera unor accidente istorice ca alfabetul sau calendarul? Pe lângă stiliști, cu stilistica lor strâmbă, vor fi apărut și erezii sloviste, slavoniste, lingvistice?"

"Iar cei care au nevoie de minuni ca să creadă în Înviere, și nu primesc decât lumina care vine cu avionul de la Ierusalim, ce făceau înainte de moda căratului luminii cu avionul? Dar ce înseamnă o biată lumânare, indiferent cum se aprinde, față de lumina cea adevărată, care nu se ivește într-un singur loc și într-un singur moment, ci luminează mereu celor care cred, adică Îl cred pe Hristos pe Cuvânt, chiar și (sau mai ales) fără să aibă nevoie de minuni pentru aceasta?”.

                                        

.