Muzica contemporana

    

                                       MUZICA   CREŞTINĂ   CONTEMPORANĂ

                                                                          

Muzica religioasa din mediul protestant a suferit transformari majore. Din pacate tendintele sunt negative si nu pozitive. Muzica sacra, adevarata muzica religioasa se poate auzi tot mai rar in unele locuri. Ceea ce in Occident se numeste CCM a patruns si in Romania si a castigat teren important in multe locuri.
 Muzica creștină contemporană (CCM) și închinarea sau Contează cum spunem: “Te iubesc!” lui Dumnezeu?

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.”

Coloseni 3:16

Introducere:

Ideea scrierii acestor rânduri a apărut ca urmare unei discuții cu niște tineri creștini despre  muzică. Imnuri creștine care nu au fost compuse cu nuanțe de Jazz sau Soul, erau cântate de cătrea ceștia în stil Jazz sau Soul.

Care e problema că folosim aceste stiluri? Care e problema dacă apelăm la Jazz, Reggae, R&B, Blues, Rap, Rock pentru a cânta cântece religioase în biserică, acasă sau la întâlniri cu caracter social?

Să definim termenii mai întâi: 
Muzica creștină contemporan (engl. CCM = ChristianContemporary Music) este acea combinare a stilurilor muzicale (lumeşti) apărute în secolul XX cu text creștin. Cei care nu au fost expuși stilurilor muzicale amintite mai sus sau care nu au cunoștințe suficiente despre efectele psihologice și spirituale ale lor, sunt adesea tentați să le accepte pe baza unui criteriu foarte simplist: e muzică liniștită, nu e violentă (cum ar fi hard rock-ul).
 Puțini realizează faptul că atât înfricoșătorul hard rock, cât și blues-ul sau jazz-ul au acceași origine! Și din moment ce versurile cântecelor sunt creștine , vorbesc frumos despre Domnul Iisus, de ce n-am asculta și chiar promova o asemenea muzică?

 Alții simt că ceva nu este în regulă dar nu pot preciza exact ce anume. Haideți să facem o analogie cu modul în care comunicăm verbal unii cu alții. Cu toții suntem de acord că putem folosi aceleași cuvinte pentru a exprima gânduri și sentimente în moduri total diferite! 
Spre exemplu, dacă o soție își întreabă soțul: „Mă iubești?” iar el răspunde cu un iz de plictiseală în voce: „Da, dragă, te iubesc.”, va fi ea în al nouălea cer? Ceea ce el a spus este CORECT declarativ, este FRUMOS estetic, dar o spune într-un MOD care CONTRAZICE

sau SUBMINEAZĂ mesajul cuvintelor. Cuvintele nu sunt suficiente în ele însele! TONUL,MUZICALITATEA vocii vor TRADUCE sensul adevărat al cuvintelor rostite!
 Același răspuns al soțului putea fi dat folosind și o tonalitate de reproș, violentă. Ar fi fost receptat doar textul? Sigur că nu. Violența răspunsului ar fi anulat din nou frumusețea cuvintelor.

Același lucru se întâmplă cu  muzica.

Dacă un anumit stil de muzică este inspirat de către Satana și cosntruit în așa fel încât firea pământească a creștinilor să fie hrănită, stârnind pasiuni josnice, imoralitate, mai putem folosi această muzică în combinație cu versuri creștine? 

Mai este creștinul în siguranță călcând pe un asemenea teren? Cu siguranță că nu! 
Dacă ați prins ideea din acest paragraf puteți foarte bine să numai citiți mai departe! 
Ați înțeles esența pericolului muzicii creștine contemporane (CCM).
 Exact asta se întâmplă chiar acum în foarte multe biserici creștine, consecintețe sunt devastatoare iar liderii religioși nu realizează că CEL PUȚIN ÎN PARTE muzica folosită în bisericile lor și în casele enoriașilor are efecte precum accesarea de materiale pornografice de către creștini (reviste sau online, pe internet), practici precum masturbarea online, pe internet), practici precum masturbarea, relații intime înainte de căsătorie și chiar fenomenul „single mums” (mame care nasc și cresc copii fără un tată ca parte a familiei) etc

 O a doua analogie cred că va fi și mai grăitoare: Dacă fiica mea vine la mine și îmi spune:

„Tati, te iubesc!” într-un mod senzual, ar trebui să fiu fericit și să o felicit? Orice părinte sănătos mental și psihologic va spune răspicat NU. Și nu doar atât: pur și simplu ar trebui să fiu șocat că fiica mea a făcut așa ceva. M-aș întreba probabil cine a învățat-o să spună acele

CUVINTE  FRUMOASE într-un MOD atât de MURDAR (muzicalitate murdară) !!!

 Asemenea multor creștini care adoptă o atitudine inocentă, și fetița ar putea să fie confuză vazând șocul din privirea mea, din tot limbajul meu non-verbal. Ar putea să mă întrebe la rândul ei, de ce nu îmi place CE mi-a spus, CUVINTELE pe care mi le-a spus. Iar eu va trebui să îi explic cumva (și nu e ușor), că NU  CUVINTELE SUNT PROBLEMA, CI MUZICALITATEA VOCII, modul în care le-a spus!CUVINTELE SUNT EXTRAORDINARE, dar MODUL în care au fost spuse este TOTAL GREȘIT!  Exact același criteriu se aplică și muzicii pe care o ascultăm.

 Dacă muzica pe care o ascultăm, deși are versuri creștine, melodia, stilul muzical este unul senzual, ne mai închinăm cu  adevărat lui Dumnezeu? Acceptă EL o asemenea închinare din partea noastră? Dacă un tată pământesc ar fi consternat să-și audă fiica declarându-și dragostea pentru el într-un mod senzual, să fie oare Tatăl din Cer mai puțin consternat că declarăm că-L iubim într-un mod total nepotrivit? Mai poate Duhul Sfânt sălășlui în viața cuiva care folosește  muzică babiloniană  combinată cu versuri creștine ? 

Muzica modernă are invariabil unul din două ingrediente, sau o combinație a lor: SENZUALITATE și VIOLENȚĂ. Al doilea ingredient este mai ușor detectabil și respingător pentru un creștin: prea puțini ar putea fi convinși să asculte un Rap anti-social și vulgar sau un hard Rock care-ți sparge timpanele și e distructiv. Primul ingredient este însă mai greu de detectat.

Senzualitatea  este o contrafacere a iubirii adevărate, divine. Promovează relații intime înainte de căsătorie și în afara căsătoriei, gratificarea dorințelor proprii fără a ține cont de nici un reper moral,un stil de viață hedonist, plăcerea personală fiind singurul criteriu de selecție.În continuare vom cita sfaturi pe care ni le dă Scriptura în legătură cu acest subiect, precum și citate din alți autori creștini. 

Este prea târziu în istoria mântuirii pentru a face experimente riscante pe propria piele. Ideal e să învățăm din experiențele din trecut ale oamenilor lui Dumnezeu.Cei care au făcut experimente cu răul  adesea n-au mai găsit calea cea bună și și-au pierdut mântuirea. Să învățăm și din experiența acestora și să căutăm să trăim astăzi la un standard cât maiînalt.„

Obiceiurile lumești și principiile neclintite ale neprihănirii nu fuzionează unele cu altele așa cum se întâmplă cu culorile curcubeului. Între cele două există o  graniță clară  trasată de către Dumnezeul Cel Veșnic. Asemănarea cu Hristos contrastează asemănării cu Satana așa cum miezul zilei se deosebește de miezul nopții. Doar cei care trăiesc viața lui Hristos sunt împreună lucrători cu El.

Dacă un singur păcat este nutrit în suflet, dacă un singur obicei greșit este păstrat în viața noastră, atunci întreaga ființă va fi afectată.

Omul devine astfel un instrument al nelegiuirii. În toate culturile păgâne ale lumii (greacă, romană, canaanită, egipteană, indiană etc) muzica fost compusă și folosită pentru închinarea la spirite, zei, idoli și în cele mai multe cazuri era  folosită și pentru a pregăti închinătorii să se angajeze în practici imorale. Acesta e motivul pentru care chiar și pentru evrei, muzica păgână era o tentație mare. La mijloc nu era doar o „teologie  ci și experiențe „noi”, neîngăduite de moralitatea biblică. Firea pământească era fermecată. În culturile păgâne exista așa numita „prostituție sacră” care juca un rol important în promovarea „teologiei” lor și de multe ori evreii au fost „evanghelizați” prin aceste practici. 

Lucruri similare se petrec astăzi. Nu e nimic nou sub soare. Când este folosită o muzică senzuală , indiferent cât de creștine sunt cuvintele, practic ne angajăm într-o experiență senzuală. Rezultatele se văd în calitatea vieții spirituale, în lipsa de discernământ, în lipsa dorinței de a trăi o viață sfințită de prezența lui Dumnezeu, în ascultare de Cuvântul Său, oamenii nu mai au coloană vertebrală și puterea de a se opune activ răului.

1.Scopul muzicii / De ce a inventat Dumnezeu muzica?

1 Cronici 16:9 “Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui ! Spuneţi toate minunile Lui!”

“Cântaţi Domnului  cu alăută şi în sunet de psaltire;” Psalmi 104:33
 Efeseni 5:19 “Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti , lăudând şi cântând  Domnului, în inimile voastre,” Iacov 5:13 

Muzica a fost creată pentru a servi unui scop sfânt, pentru a îndrepta gândurile spre ceea ce este pur, nobil și înălțător, și pentru a trezi în suflet devoțiune și mulțumire la adresa lui Dumnezeu.

Ce diferență între obiceiul străvechi și scopurile pentru care este acum muzica dedicată! 

Cât de mulți folosec acest dar pentru a se înălța pe ei înșiși, în loc să o folosească pentru a-I da slavă lui Dumnezeu!

Pasiunea nesănătoasă pentru muzică îi conduce pe cei neînțelepți să se unească cu iubitorii de lumesc în întâlniri dedicate plăcerii, unde Dumnezeu le interzice copiilor Săi să meargă.
 În felul acesta, ceea ce ar trebui să fie o mare binecuvântare dacă e folosit corect, devine unul dintre cele mai eficiente instrumente prin care Satana distrage mintea de la datoriile sfinte și dela contemplarea celor veșnice.

Muzica este parte din închinarea care I se aduce lui Dumnezeu în Cer, iar noi ar trebuisă ne propunem ca, în cântecele noastre de laudă, să ne apropiem cât mai mult posibil de armonia corurilor cerești.

Cultivarea adecvată a vocii este o parte importantă a educației și nu ar trebui neglijată. Cântatul, ca parte a serviciilor de închinare, este la fel de mult un act de închinare ca și rugăciunea. Inima trebuie să simtă spiritul cântecului și să-i dea expresia cea mai potrivită.

Melodia cântecului, înălțată de către mai multe inimi într-un mod clar și articulat, este unul dintre mijloacele pe care Dumnezeu le-a rânduit înlucrarea de salvare a sufletelor.

Întreg seriviciul de închinare ar trebui condus cu solemnitate și reverență, ca și cum am fi în prezența Stăpânului oștirilor.

Întâietatea predicării, studiului Scripturii și a binefacerii în raport cu muzica “Se pot face îmbunătățiri în modul în care sunt conduse adunările noastre de tabără, pentruca toți cei care participă să beneficieze de o lucrare mai directă. 

 “Lucrurile veşnice au o mică importanţă pentru cei tineri.  Tineri sunt adunaţi în acel loc; se aude sunetul muzicii vocale şi instrumentale.Sunt creştini adunaţi acolo, însă ce se aude?
 Un cântec, un cântecel uşuratic, potrivit pentru sala de dans.

 Muzica reprezintă idolul în faţa căruia se închină mulţi dintre cei ce pretind a fi creştini, Satana nu are nici o obiecţie faţă de muzică, dacă el poate face din aceasta un canal prin care să aibă acces la minţile tinerilor.

Când este folosită spre bine, muzica este o binecuvântare; însă adesea, ea este făcută unul din mijloacele cele mai atractive prin care Satana prinde în cursă sufletele. Când se face abuz de ea, aceasta îi conduce pe cei neconsacraţi spre mândrie, vanitate şi nebunie.

Când i se îngăduie să ia locul devoţiunii şi rugăciunii, este un blestem teribil. 
Tinerii se adună să cânte şi, deşi pretind că sunt creştini, ei îl dezonorează adesea pe Dumnezeu şi credinţa lor prin cuvintele lor uşuratice şi prin muzica pe care o aleg. 
Muzica sacră nu le este pe plac.

Întâietatea cântatului cu vocea în raport cu instrumentele muzicale .Vocea care cântă pentru Dumnezeu dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi de mulţumire este mult mai plăcută înaintea Sa, decât melodia tuturor instrumentelor muzicale care au fost inventate vreodată de mâinile omeneşti. Există un element sacru în vocea umană. Armonia și patosul ei inspirate de Cer întrec în însemnătate orice instrument muzical Cântatul vocal este unul dintre darurile lui Dumnezeu date omului și care nu poate fi întrecut sau egalat atunci când dragostea lui Dumnezeu sălășluiește în suflet. Cântatul cu duhul și cu mintea este o mare binecuvântare pentru serviciile divine din Casa lui Dumnezeu.
Cât de mult însă s-a degradat acest dar!  Atunci când este sfințit și rafinat poate îndeplini mult bine în doborârea barierelor prejudecății și necredinței, ajutând la convertirea sufletelor. Nu  este suficient să înțelegi elementele tehnice ale cântatului, ci trebuie să fie și o asemenea legătură spirituală cu Cerul prin intermediul minții încât îngerii să poată cânta prin noi.

 Mulți creștini afirmă că se poate folosi muzică nesfântă atunci când nu se află în biserică ci în mașină, acasă, la școală sau la diverse întâlniri sociale. Îngerii erau prezenți și la întâlnirile sociale ale tinerilor și așteptau din partea lor ca și acolo să aleagă cu grijă ceea ce cântă! Viața lui Iisus oferă de asemenea învățătura că indiferent unde te afli, muzica pe care o asculți trebuie să fieuna sfântă, înnobilatoare, aleasă cu grijă:“[Hristos] El niciodată n-a fost aşa de împovărat de griji lumeşti, încât să nu aibă timp sau preocupare pentru lucrurile cereşti. 

Cântecele uşuratice şi muzica populară a zilei par potrivite pentru gusturile lor. Muzica le-a răpit timpul care ar fi trebuit devotat rugăciunii.

Muzica, atunci când nu se face abuz de ea, este o mare binecuvântare; însă,când este folosită greşit, constituie un blestem teribil. Aceasta stârneşte simţurile, însă nu dă acea tărie şi acel curaj pe care creştinul le poate găsi doar la tronul harului, atunci când, în umilinţă, îşi face cunoscute lipsurile şi, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, imploră putere divină spre a fi întăritsă facă faţă ispitirilor puternice ale celui rău. 
Satana îi ţine robi pe cei tineri.

 Oh, ce aş putea oare să spun ca să-i determin să-i zdrobească puterea lui, care îi înnebuneşte! El este un fermecător iscusit,care îi ademeneşte spre pierzare. Ascultaţi sfaturile din Cartea Inspirată a lui Dumnezeu. Am văzut că Satana a orbit minţile celor tineri, astfel ca ei să nu poată înţelege adevărurile din Cuvântul luiDumnezeu. 

Observați că pana inspirată subliniază influența muzicii pe care o ascultăm în cămin, acasă.Este foarte neînțelept să trăim o viață dublă, combinând o sfințenie de suprafață la biserică, unde cu greu să ne abținem de la a folosi sau introduce muzică păgână, nesfântă, pentru ca apoi, în intimitatea căminului, să ne dezlănțuim, să ne descătușăm de presiunile de grup și să ascultăm melodii ale căror origine este în abis, chiar dacă versurile sunt creștine. 

Gâdilarea firii pământești prin muzică nesfântă nu poate să aibă ca efect cultivarea neprihănirii și a unui caracter creștin.„Pericolul de a cădea de pe cale a devenit tot mai mare.
Deşi mergeam lipiţi de zidul alb,nu mai aveam unde să punem piciorul, deoarece drumul era prea îngust. 
 Muzică de dans, muzică din abis...asemenea cuvinte ar trebui să ne cutremure și să nefacă atenți ca nu cumva sunete asemănătoare să se audă și în ocaziile noastre de închinare sau în căminurile noastre.

Muzica modernă și rădăcinile ei.

Muzica modernă de dans își are rădăcinile în ritmurile africane Voodoo. Aceste ritmuri au fost aduse în America prin intermediul sclavilor aduși din vestul Africii.

Muzica și rădăcinile ei în Voodoo.

Dacă ar fi să vedem adevăratele rădăcini ale muzicii Blues, Gospel, R&B, Jazz șiRock’n’Roll din America, ar trebui să ajungem undeva în jurul anului 1619 atunci când primii douăzeci de negri erau vânduți ca sclavi de pe un vas care sosise în Virginia. Astfel a început una dintre cele mai urâte pagini ale istoriei noastre – și o experiență chinuitoare pentru primii afro-americani. Pentru a-și păstra tradițiile orale vii și pentru a căpăta curaj în fața suferinței imense, s-au întors spre muzica ce fusese parte integrantă a experienței lor de fiecare zi în Africa – și care a fost,ea însăși, cufundată în ritual magic și voodoo. 

În vestul Africii, compozitorii “profesioniști” de muzică erau cunoscuți sub numele deGriol.
 Ei relatau povestiri ancestrale și slujeau ca păstrători ai miturilor și istoriei triburilor.Funcția lor era asemenea vracilor din triburile de americani nativi (pieile roșii). Asemenea șamanilor de pe continentul american, arta lor era asociată cu magia și vindecarea.

Pentru că sclavii nu au adus nimic cu ei din vechea lor lume, erau obligați să se bazeze pe propria memorie pentru a-și re-inventa, re-crea propria muzică și pentru a fabrica din obiectele folosite zilnic noi instrumente muzicale. Instrumentul banjo, de exemplu, a fostcreat după un tip de chitară din vestul Africii. Albii, cu puștile și biciurile lor, aveau puterea,astfel că sclavii trebuiau să-și reverse mânia și frustrarea prin muzică. Cântecele lor și-aufăcut loc în biserici, crâșme, piețe și pușcării.

O dată cu evoluția în Delta Blues [una dintre cele mai timpurii versiuni ale Blues-ului], stil ale cărui sunete erau inspirate de suferință și disperare, muzicienii au găsit o formulă lirică pentru a oglindi implicațiile voodoo care existaseră în permanență în muzica lor.

Robert Johnson de exemplu, a înregistrat cântece precum “Blues-uri despre mine și diavol”(eng. “Me and the Devil Blues”) și “Demon în formă de câine pe cărarea mea” (eng.“Hellhound on my Trail”). Johnson, care va rămâne totdeauna o enigmă printre specialiștii în muzică, a fost el însuși influențat de cântece mai vechi precum cel al lui Skip James,“Diavolul mi-a luat femeia” (eng.“Devil Got My Woman”).În cântece era imprimat mitul stilului Delta Blues: o întâlnire în miez de noapte cu diavolul la o răscruce de drumuri pustie, pentru a-ți vinde sufletul ca să ai succes muzical.

Dacă omul alb din acea vreme care îi ținea pe acești oameni încătușați pretindea că se închinălui Dumnezeu, e de mirare că artiști precum Johnson simțeau mai multă “simpatie pentru diavol”? Astfel ajungem la Rock’n’Roll, acel sunet nesfânt care datorează atât de mult blues-ului. Din cercetările mele, Jim Morrison a fost primul muzician care a descris muzicaRock’n’Roll ca pe un ritual în care audiența juca rolul tribului iar solistul juca rolul Șamanului.

Morrison se referea adesea la concertele formației Doors ca fiind un séance[ședință de spiritism], o întâlnire al cărei scop era alungarea demonilor și înălțareaspiritelor prin puterea muzicii.

Exact acest lucru încercau să facă muzicienii negri din America.Mai sunt și alții din panteonul muzicii rock care consideră muzica un fel de incantați emagică? Numărul lor e legiune, dar să amintim câțiva. Chitaristul trupei Led Zeppelin,Jimmy Page și fascinația sa pentru magicianul Aleister Crowley [ocultist englez, bisexual,consumator de droguri, care comunica cu un spirit din partea căruia a primit și revelația unei cărți; considerat de mulți a fi cel mai influent ocultist care a trăit vreodată, promotor al libertinismului sub motto-ul „Fă ce vrei”]. Un alt exemplu este Glenn Danzig. Incursiunile sale în voodo s-au intensificat când a înființat a doua formație, Samhain și prin cântece precum “Halloween”, în care refrenul vorbește de metamorfoză... licantropie [transformaresupranaturală în lup]. Un alt cântec, intitutlat “Schimbarea” (eng. “The Shift”), era și mai explicit, descriind în detaliu schimbările care au loc când cineva se transfromă într-un lup.

Scurtă trecere în revistă a diverselor stiluri muzicaleVOODOO :Vodun sau Vudun (înseamnă

spirit în limbile Fon și Ewe , se pronunță [vodṹ] cu un u nazal; se scrieși Vodon, este o religie autohtonă organizată pe coasta de Vest a Africii din Nigeria până în Ghana.Vodun este practicată de către populațiile Ewe, Kabye, Mina șiFon din sud-estul Ghanei, sudul și centrul Togo, sudul și centrul Beninului și (sub un nume diferit) de către populația Yoruba din sud-vestul Nigeriei.

Jazz (sursa: wikipedia) Muzica din New Orleans a avut un efect profund în crearea jazz-ului timpuriu. Mulți dintre primii cântăreți de jazz au cântat în bordelurile și barurile din cartierul roșu, numit Storyville. Jazz-ul a început să aibă reputația de imoral și mulți din generația mai în vârstă priveau acest stil ca fiind oamenințare la adresa valorilor mai vechi și un promotor al decadenței morale. Profesorul Henry vanDyke de la Princeton University scria “...

nici măcar nu poate fi numit muzică.

Este doar o iritarea nervilor auzului, o sâcâire senzuală a corzilor pasiunii fizice.”

Reggae (sursa: wikipedia) Reggae este un gen muzical dezvoltat pentru prima dată în Jamaica, spre sfârșitul anilor 1960.

Reggae are la origine muzica ska, mento și R&B din anii 1960.

Stilistic, reggae include elemente muzicale de R&B, jazz, muzică africană și din america latină, precum și din alte genuri.

 Blues (sursa: wikipedia) Blues este atât numele unei forme muzicale cât și al unui gen muzical care își are originea în comunitățile afro-americane din Sudul Statelor Unite, la sfârșitul secolului al XIX-lea derivat din cântece de lucru, spirituale, balade etc. 
Se regăsește în jazz, rhythm and blues (R&B), șirock and roll.Termenul "the blues" se referă la " blue devils " (draci albaștri), însemnând melancolie și tristețe; o folosire mai timpurie a termenului cu această semnificație apare în comedia cu un singur act a lui George Colman, intitulată Blue Devils (1798).

Rock and roll (sursa: wikipedia) Rock and roll (adesea scris sub forma rock & roll) este un gen de muzicăoriginar din Statele Unite din perioada anilor 1940-1950, dintr-o

combinație a blues-ului afro-american, country, jazz, și muzică gospel. Deși elemente ale stilului rock and roll pot fi auzite în piese înregistrate în anii 1930s, și în piese de blues din anii 1920, stilul rock and roll nu și-a însușit  acest nume decât în anii 1950. Ritmul este în esență unul de blues prin folosirea sincopei (element specific muziciiafricane, prin accentuarea neașteptată a unor timpi: notele 2 și 4 dintr-o măsură de 4/4 - backbeat),aproape întotdeauna realizat prin percuție.

Muzica de dans este acea muzică realizată cu scopul specific de a facilita sau acompania dansul.

Poate fi o piesă întreagă sau doar o parte a unui aranjament muzical mai amplu.





.........