Jesus Movement - Mișcarea care a dat naștere muzicii creștine contemporane

                                                                                    

Mișcarea lui Isus / Jesus Movement  a fost o mișcare a tinerilor hippioți convertiți la creștinism în urma evanghelizărilor în masă între anii 1960- 1975. Un grup de pastori americani au organizat cafenele unde hippioții se puteau aduna  să socializeze ,  ascultau "predici" și cântau muzică care era la modă în acea vreme respectiv pop, rock și folk.  Aceștia apoi au intrat în biserici  unde nu au mers cu mâna goală, au adus cu ei  muzica lumii la modă atunci. Evanghelizările de pe stadioane din acea vreme  trasmiteau  un mesaj simplist "Accepta-l  pe Hristos ca mantuitor personal si vei fi mantuit " . Despre  pocăință ,de separare de lume și ale ei deșărtăciuni nu se spunea mai nimic, așa că  au intrat în biserici cu muzica lor pe care au denumit-o "muzica creștină  contemporană" . Așa a apărut celebrul CCM care a introdus în biserici tobele și chitările electrice care au inundat în  ultimile doua decenii și biserici np  din România. 

Anul acesta marcheaza  50 de ani de la „Vara Iubirii”.  Cultura pop  își amintește de zeci de mii de tineri hippy veseli care au coborât în ​​districtul Haight-Ashbury din San Francisco pentru a celebra expresia personală, experimentarea drogurilor și sexualitatea libera.

Ceea ce este mai puțin cunoscut și ceea ce am descoperit în propriile mele cercetări este că Haight-Ashbury s-a dovedit a fi, de asemenea, un teren fertil pentru o nouă combinație uimitoare a stilului hippie cu creștinismul "evanghelic"  - „Poporul lui  Iisus”.

Cum a început

  Motivele din spatele ascensiunii mișcării hippie au fost complexe: respingerea conformității și a materialismului în cultura americană și apariția unei culturi a drogului.  

Dar, fără îndoială , focarul mișcării era mai departe spre sud, lângă Los Angeles . Acolo, oamenii lui Isus au început să atragă nu numai hippies hardcore din cultura drogurilor și de pe străzi, ci și roiuri de adolescenți din grupuri de tineri aparțind bisericilor locale. 

Indiferent dacă cântau coruri simple în adunările lor, ascultând artiști care chinuiau chitara în cafenele sau sponsorizau concerte rock creștine în toată regula, muzica era o caracteristică centrală a vieții celor numiti "Jesus People". Festivalurile muzicale Iisus au apărut în toată țara în anii 1970.

Anul 1960  mișcarea a încorporat meditația, spiritualitatea ocultă, nativă americană și formele religioase orientale, cum ar fi budismul zen și Societatea internațională pentru conștiința Krishna („ Hare Krishna ”).

                                                                                 

Cu toate acestea, așa cum a subliniat scriitorul și observatorul Charles Perry în cartea sa „The Haight-Ashbury: A History” , Summer of Love a adus cu sine o serie de probleme, inclusiv supraaglomerarea, criminalitatea, bolile cu transmitere sexuală și  drogurile. În fiecare noapte, mii de tineri fără bani se „prăbușeau” în orice spațiu găseau sau pur și simplu dormeau pe străzi.

Pe măsură ce mulți au fost dezamăgiți de viața din Haight-Ashbury, un nou set de evangheliști hippie „Iisus ciudat” a apărut în zona Golfului, îndemnându-i pe oameni să-L urmeze pe Iisus Hristos și să renunțe la droguri și sexul promiscuu. Cheia acestei noi prezențe pe străzi a fost Ted Wise, un fabricant de vele care consuma droguri, care la sfârșitul anului 1965 a fost „salvat” după una dintre numeroasele sale călătorii LSD .

Împreună cu soția sa Elizabeth și alte câteva cupluri  Wise a început să frecventeze  o biserică baptistă locală.

Căile neconvenționale ale acestor noi credincioși i-au contracarat pe mulți din biserică. Wise  și grupul său au păstrat părul lung, au urmat moda excentrică și au arătat nemulțumirea față de creștinismul clasei de mijloc . Odată, Wise a făcut o prezentare despre muzica lui Bob Dylan în timpul unei întâlniri de rugăciune de miercuri seară. Dar, așa cum am constatat în cercetările mele, cumva, hippii și oamenii din biserică  au reușit să-și elimine diferențele .

Cu ajutorul mai multor colegi pastori din zona Bay, MacDonald i-a ajutat pe Wise și prietenii săi să creeze o cafenea numită „Living Room”, un bloc la nord de intersecția Haight și Ashbury .

În următorul an și jumătate, mii de tineri fugari și personaje hippie au venit în misiune pentru a discuta cu ceea ce MacDonald a numit „creștinii de stradă”. ”Mulți alții au venit pur și simplu să soarbă supă și cafea și să mănânce gogoși .

La începutul anului 1969, această interacțiune de stil nou între creștinii hippie și religia evanghelică (în special ramura sa penticostală) se întâmpla în altă parte a țării în orașe precum Seattle, Detroit și Ft. Lauderdale. Hippii au interacționat cu clerici și laici din biserici și s-au angajat să-l urmeze pe Isus .

Până în 1971, mișcarea devenise povestea religioasă a anului , capturând coperta revistei Time.

                                                                                     

 Unul dintre lucrurile care au atras tinerii către Jesus People a fost utilizarea  entuziastă a muzicii folk, pop și rock. În timp ce multe biserici conservatoare se opusesera categoric impotriva  distracțiilor  lumești , "ciudatii lui Isus" (Jesus freaks) au îmbrățișat gusturile muzicale ale generației lor.

Succesul "poporului lui Iisus" ( hippiotii "convertiti" la crestinism ) și acceptarea lor uneori regretabilă de către membrii mai vechi ai bisericii a marcat o schimbare majoră în atitudinile creștinilor evanghelici față de cultura pop .

Entuziasmul alimentat de rock al "poporului lui Iisus" pentru muzica optimistă (lumeasca) a creat o industrie a „muzicii creștine contemporane” și a declanșat schimbări controversate în stilurile și muzica de cult ale multor biserici . Odată cu trecerea anilor, imnurile, corurile și orgile  au fost înlocuite din ce în ce mai mult în multe biserici cu „trupe de închinare” tobe și chitari electrice. 

  sursa : https://theconversation.com/jesus-people-a-movement-born-from-the-summer-of-love-82421                     

Așa a îneput totul , hippioții convertiți din anii 1965-75 au "inventat" Christian Contemporany Music preluată apoi și  de cei care practică  astăzi "închinarea contemporană." Adepții tobelor și al "muzicii creștine contemporane"  încercă să își justifice  preferințele prin trimiterea la David, doar că hipioții nu îl cunoșteau pe David cel din Vechiul Testament ,ei au introdus toate acestea în biserică in anii 1970 pentru că astea erau la modă în lume la vremea respectivă și nu se puteau despărții de ele.