Adevărul despre cum a apărut și cum a evoluat biserica Ortodoxă explicată de CHAT GPT

 

Am cerut Chat CPT să explice pe scurt cum a apărut și a evoluat Biserica Ortodoxă excluzând sursele înșelătoare  promovate  de saiturile BOR. 

Iată răspunsul :

 

Da. Îți pot explica istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene din perspectivă istorică, folosind surse academice și istorice independente, fără să folosesc site-uri ale Bisericii Ortodoxe. Mă voi concentra și pe lucrurile mai puțin prezentate în explicațiile confesionale: relația cu Imperiul Roman, luptele pentru putere dintre episcopii marilor orașe, influența împăraților, schismele și evoluția către bisericile naționale.

1. Mai întâi: Nu a existat o „Biserică Ortodoxă” separată de la început.

Creștinismul primelor secole nu era împărțit în forma actuală „ortodocși – catolici – protestanți”.

În secolele I–III exista o multitudine de comunități creștine răspândite în Imperiul Roman și în afara lui. Centrele importante erau Roma, Alexandria, Antiohia și Ierusalim, iar ulterior Constantinopolul a devenit unul dintre cele mai importante centre. Episcopii acestor orașe au căpătat treptat o autoritate considerabilă.

Un punct important: „ortodoxia” nu a apărut într-o singură zi și nici nu a fost fondată de un anumit om. Ea s-a format treptat, în timp, prin dezbateri teologice, sinoade, rivalități între episcopii și transformări politice.

 Biserica Ortodoxă a apărut treptat deci nu în primul secol. 

 Biserica Ortodoxă ca și cea Catolică se formează în ..... 

2. Secolul IV – momentul care schimbă radical creștinismul

Înainte de Constantin, creștinii au fost uneori persecutați de autoritățile romane.

Situația se schimbă în secolul IV. Constantin cel Mare legalizează creștinismul, iar ulterior acesta ajunge să beneficieze de sprijin imperial. Biserica trece astfel de la o religie uneori persecutată la o instituție strâns legată de stat.

Aici apare una dintre cheile pentru înțelegerea apariția Ortodoxiei medievale:

Biserica din Răsărit se dezvoltă în interiorul Imperiului Roman de Răsărit, pe care noi îl numim astăzi Imperiul Bizantin.

Împăratul nu era doar un spectator. El convoca sau sprijinea sinoade, intervenea în conflictele bisericești și încerca să mențină unitatea religioasă a imperiului.

3. Sinoadele au fost esențiale (vor pune bazele doctrinei numite ''ortodoxie'')

În secolele IV–V apar marile controverse privind natura lui Dumnezeu și a lui Hristos.

De exemplu:

• Niceea – 325
• Constantinopol – 381
• Efes – 431
• Calcedon – 451

Acestea nu au fost doar discuții abstracte. Deciziile lor au determinat cine era considerat „ortodox”, cine era condamnat și ce comunități rămâneau în comuniune unele cu altele. 

Cuvântul ortodox  provine din limba greacă și înseamnă credința sau opinia dreaptă. În afara religiei, cuvântul poate descrie ceva care este conform cu o doctrină, principii stricte sau reguli general acceptate într-un anumit domeniu. 

Deciziile episcopilor la Conciile ecumenice erau numite ortodoxie. 

La Calcedon, în 451, s-a formulat doctrina conform căreia Hristos este recunoscut în două naturi, divină și umană. Decizia a fost respinsă de unele biserici din Egipt, Siria și alte regiuni. De aici s-a format o separare care a dus la ceea ce numim astăzi Bisericile Ortodoxe Orientale – copții, armenii apostolici, siriacii etc.

Asta este important deoarece există o confuzie frecventă:

Ortodoxia răsăriteană și Ortodoxia orientală nu sunt același lucru.

4. Cum a devenit Constantinopolul centrul creștinismului răsăritean

După ce Constantinopolul devine capitala Imperiului Roman de Răsărit, episcopul său dobândește o poziție din ce în ce mai importantă.

În anul 381, Sinodul de la Constantinopol îi acordă episcopului orașului o poziție imediat după Roma. Mai târziu se consolidează sistemul celor cinci mari scaune episcopale:

Roma – Constantinopol – Alexandria – Antiohia – Ierusalim.

Acesta este cunoscut drept pentarhia.

Dar aici apare și problema care va deveni fundamentală:

Cine are autoritatea supremă în creștinism: episcopul Romei sau un sistem colegial al marilor episcopi?

Răsăritul și Apusul vor răspunde diferit.

---

5. Roma și Constantinopolul încep să se îndepărteze

Separarea nu a fost un singur eveniment.

Au existat mai multe schisme temporare înainte de ruptura din 1054. De exemplu, în secolul IX a existat Schisma Fotiană, legată de Patriarhul Fotie și de relațiile dintre Roma și Constantinopol.

Roma devenea predominant latină.

Constantinopolul era predominant grec.

Iar cele două lumi politice deveneau tot mai diferite.

6. 1054 – „Marea Schismă”

În 1054 are loc episodul devenit simbolic pentru ruptura dintre Roma și Constantinopol.

Reprezentantul papei ajunge la Constantinopol, iar conflictul cu Patriarhul Mihail Cerularie se termină cu excomunicări reciproce. Istoricii moderni subliniază însă că 1054 nu trebuie privit ca o singură zi în care două Biserici complet separate au apărut dintr-odată. Ruptura s-a construit în timp și a devenit definitivă treptat.

Printre problemele importante se aflau:

Autoritatea papei
Roma revendica o autoritate universală mai mare; în Răsărit exista rezistență față de această idee.

Filioque
Apusul ajunsese să folosească formula potrivit căreia Duhul Sfânt purcede „de la Tatăl și de la Fiul”, în timp ce Răsăritul păstra formularea tradițională „de la Tatăl”.

Practici liturgice
Existau diferențe privind pâinea folosită la Euharistie, postul, celibatul clerului etc. 

_____________________________________________________________________

 În concluzie istoria creștinismului se împarte în mai multe etape:

1. BISERICA PRIMARĂ 

Biserica Primară a fost înființată de Hristos și apostoli în primul secol .Aceasta avea ca sursă de inspirație mărturiile apostolilor și epistolele scrise de aceștia sau urmași ai acestora care au fost ulterior introduse în Noul Testament (Sfânta Scriptură) . 

   2 BISERICA CATOLICĂ (catolică & ortodoxă)   

  În urma sinoadelor ecumenice și la dorința împăratului Constantin  bisericile  răspândite în imperiu se unesc și ia naștere Biserica ''cea una'' cum spun unii ortodocși dar cu două aripi  , Biserica Răsăriteană și Biserica Catolică în vest  care între anul 380 și 1054 formează o singură biserică oficială a imperiului Roman. 

   3. În anul 1054 are loc marea schismă . Biserica de stat a imperiului se separă în două cea catolică în vest iar cea răsăriteană își va lua numele de Biserica Ortodoxă .

Doctrina Bisericii Ortodoxe este compusă din hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice , învățăturile celor numiți Părinți Bisericești și Sf. Scriptură. 

 Deci putem vedea foarte clar  diferența între Biserica Primară a cărei învățături, doctrină era formate exclusiv pe cărți care compun astăzi Sf. Scriptură pe deoparte . Pe de alta  Biserica Ortodoxă și cea Catolică care și-au întemeiat doctrina în principal pe deciziile formate  de sinoadele ecumenice și părinți bisericești, a căror învățături nu sunt similare întodeauna cu Scripturii, unele sunt diferite chiar opuse (spre exemplu hotărârile Conciliului de la Efes din anul 431). 

BISERICILE  PROTESTANTE 

În aceste condiții a apărut în secolul XVI  Reforma Protestantă care punea în discuție abaterile din bisericile tradiționale având ca principiu  ''Sola Scriptura'' , numai Scriptura. Aceasta fiind o altă etapă a istoriei creștinismului. Protestanții (și np) recunosc o parte din Conciile Ecumenice dar nu toate. 

Nu a existat un singur format de biserică ci mai multe datorită schimbărilor repetate petrecute în istoria bisericii creștine.  

     Așa că afirmația BOR că ea a fost din primul secol și nimic nu s-a schimbat de atunci este un fals grosolan. O singură biserică nu a existat decât în teorie, până și ortodocșii sunt de mai multe feluri. 

 P.S. Pe pagina de Istoria Creștinismului de pe Wikipedia sunt aproximativ aceleași date atât Biserica Apuneană (catolică) cât și cea Răsăriteană (ortodoxă) au apărut în secolul IV .

 

...