Am crescut în lume într-o familie e ortodocși și îmi amintesc că în fiecare an înainte cu câteva luni de revelion părinții începeau să își facă planuri de revelion, era foarte important ca revelionul să îl petrecem într-un loc deosebit unde este petrecere , muzică și voie bună. Era de neconceput ca acest eveniment important să fie ratat stând pur și simplu acasă în fața televizorului.
De pocăință și de pocăiți nu știam nimic deși ulterior după câțiva ani am aflat că chiar în cartierul în care locuiam la început se afla o biserică penticostală. De fapt nici nu era de mirare clădirea era o casă cu etaj obișnuită cu intrare prin curte fără firmă de biserică, așa erau majoritatea bisericilor de pocăiți în comunism. Prima dată am auzit de pocăiți de la un alt copil de vârsta mea care mi-a spus de o vecină mai în vârstă dar necăsătorită '' Femeia aceia e pocăită dar să nu spui la nimeni'', asta era mentalitatea la vremea respectivă.
La un moment dat părinții mei au decis să se mute în alt cartier unde s-a împrietenit cu o familie din vecini care erau membrii într-o biserică baptistă care era situată în apropiere. La invitația vecinilor părinții mei au început să frecventeze acea biserică, concomitent au început să studieze și Scriptura și după câteva luni au decis să se boteze în acea biserică. La surt timp eu am plecat în armată în alt județ, unde anturajul lumesc ma făcut să mă îndepărtez oarecum de Dumnezeu. La terminarea stagiului militar am revenit acasă, părinții au încercat să mă invite la biserică dar cu mare greutate acceptam să merg la biserică din când în când, până a venit revelionul .
Pentru că nu am găsit o varintă convenabilă de petrecere în lume părinții m-au invitat la biserică pentru noaptea de revelion. Am acceptat să merg și deși programul nu mi s-a părut deosebil, totuși în final l-am considerat acceptabil. S-a început cu tradiționalele rugăciuni individuale, apoi a urmat un program mai deosebit decât cele din cursul săptămânii cu mărturii personale și cântări . Ulterior am aflat că tinerii biseicii se adunau separat în altă locație și aveau un program diferit (mai adaptat vărstei dar fără alcol ). Deși la biserică a fost un program oarecum tipic de biserică m-am acomodat și așa am începu să frecventez biserica și în final am decis să mă botez. Revelinul s-a dovedit un prilej bun de a începe anul la biseică și nu în locurile de distracție și dezmăț ale lumii , biserica dovedindu-se locul cel mai bun de a începe noul an.
.
