Tradiţionalism vs. modernism

                                                                    

                              Legalismul sincretismul din interior - de C. Barbosu 

                                  
       “When there’s something in the Bible that churches don’t like, they call it legalism.” Leonard Ravenhill

                     Daniel Chiu despre Cristian Barbosu

La ce ne folosește calea îngustă, când cea largă promite succesul rapid?
 
Este convingerea mea că toți lucrătorii ce au chemare autentică de la Domnul sunt orientați de Acesta la începuturile slujirii pe un făgaș sănătos.
Lucrătorii astfel chemați au responsabilitatea să se mențină pe drumul sănătos ce le-a fost pus sub picioare de Domnul. Acestora Domnul le cere să studieze Cuvântul ca să devină lucrători destoinici. Cartea Faptele Apostolilor ne arată că o Biserică ce stăruiește în învățătura apostolilor, în rugăciune, în legătura frățească și în proclamarea Evangheliei va fi binecuvântată de Domnul. Nu se amintește nimic în cartea Faptele Apostolilor de spectacol în Biserici,  sau de distracție, sau de proceduri de marketing prin care să se facă reclamă Bisericii.
Creșterea unei Biserici este un act providențial. Dumnezeu este cel ce adaugă la o biserică ce stăruie în învățătura apostolilor și în rugăciune pe cei pe care îi mântuiește în chip suveran (vezi Faptele Apostolilor 2:47, 13:48). Nu noi adăugăm, ci El o face. Și nu o face ca rezultat al metodelor noastre inventive și creative, ci ca rezultat al credincioșiei noastre față de Cuvântul Său. Noi suntem chemați să stăm pe calea îngustă. Dar, după cum alegoric ne învață Călătoria Creștinului, abaterea de la calea îngustă, pietroasă și zgronțuroasă (vezi cazul foarte sugestiv al Creștinului și Credinciosului) în favoarea uneia ce este lată și lipsită de asperități, duce la rătăcire.

Rătăcirea majorității bisericilor din Apus se datorește părăsirii căii înguste a pocăinței și abandonării trăirii cu disciplină în sfințenie, această părăsire făcându-se cu scopul „nobil” de a câștiga relevanță și a cuceri lumea. S-a ajuns astfel la modificarea Evangheliei (curentul neo-evanghelic) pentru a o face pe placul mulțimilor adunate la spectacole grotești, numite evanghelizări; s-a trecut la folosirea muzicii deșănțate a lumii pentru a atrage, chipurile, noua generație la Biserică; s-au făcut concesii și se fac tot mai multe în privința standardelor biblice care privesc decența în îmbrăcăminte, relațiile dintre sexe, separarea de lume, etc. Standardele sfințeniei sunt declarate legalism și aruncate la o parte. Pe închinătorii de orientare metanoia nu mai scrie: Sfinți Domnului, ci Ca și lumea.
Domnul l-a pus de la început pe Cristian Barbosu într-o biserică fundamentalistă unde ar fi putut să deprindă o doctrină sănătoasă și metode de lucru compatibile cu teologia biblică. Fără să se gândească, el s-a asociat cu biserici americane care i-au afectat clarviziunea și i-au inoculat ideile de lucru ce stau la baza organizațiilor numite mega churches care uzează de cunoașterea și implementarea legilor marketingului pentru a experimenta succes. Și cum este definit succesul în aceste biserici? Printr-o sintagmă reducționistă, creșterea numerică. Astfel de organizații, pe nedrept numite biserici, consideră abilitatea de racolare de noi membri și frecventatori ca fiind măsura succesului în fața lui Dumnezeu. De aceea adoptă tehnici și practici care aduc rezultate pentru scopul propus.
Citind scrisoarea de răspuns a fratelui Cristian Barbosu la criticile care i se aduc, se poate constata că are o concepție pragmatistă, considerând că este justificat să folosești mijloacele care aduc rezultate. Iată cum praxeologia machiavelică și-a găsit justificare în concepția și metodologia bisericilor de tip metanoia.
Concepția că trebuie să stăm pe calea îngustă a sfințeniei și separării a fost aruncată la coșul de gunoi de ideologii neo-evanghelici, care consideră că sunem relevanți doar dacă ne asemănăm cu lumea. Or, istoria bimilenară a creștinismului arată clar că biserica a fost relevantă numai în perioadele când a refuzat să se asemene cu lumea. De îndată ce calea îngustă a fost abandonată din dorința de a câștiga relevanță, rezultatul a fost contaminarea bisericii, pierderea mărturiei și transformarea bisericii într-o instituție, fie politică, fie culturală, fie de asistență socială, etc.

Cu cine ne asociem?
Fiecare lucrător va trebui să decidă  cine sunt cei cu care va coopera în lucrarea ce o desfășoară, și această decizie nu este de mică importanță. Aș putea spune că impactul real al unui lucrător (și de aceea al unei biserici) este determinat în cea mai mare parte de asocierile pe care acesta le caută și care, în definitiv, îl definesc.
În anii 1960, Billy Graham a decis să colaboreze și cu liberalii și cu catolicii în cruciadele sale și de aceea a pierdut sprijinul fundamentaliștilor americani. Rezultatul a fost că teologia lui Billy Graham a suferit transformări  până acolo că a ajuns să susțină că evreii nu au nevoie de evanghelizare și păgânii pot fi mântuiți fără Christos!
Cristian Barbosu a ales să coopereze cu personalități care au o teologie cețoasă și chiar eretică, așa cum este cazul lui Bill Hybels și T. D. Jackes. Dumnezeu nu poate binecuvânta pe acei lucrători care se abat de la Cuvânt, indiferent cât succes la nărod se pare că au aceștia. Pentru pragmatiști, nu contează doctrina sănătoasă cât contează succesul, de aceea sacrifică adevărul pe altarul convenienței cooperării ce le promite avantaje.
Bisericile pe care le-a freventat și care îl susțin acum pe Cristian Barbosu nu practică principiul separării, ceea ce expică cooperarea acestuia cu persoane ce au o teologie chestionabilă. Un lucrător care vrea să aibă acceptul Domnului și nu al oamenilor, va evita astfel de cooperări. Asocierile lui Cristian Barbosu spun mai mult despre caracterul său și despre teologia sa decât este gata el să admită.

Care este nota dominantă a serviciilor de închinare?
Reverența și sfințenia sunt pilonii închinării biblice în adevăr și duh.
În bisericile sensibile la mofturile publicului, distracția s-a substituit sfințeniei și reverenței, astfel că spectacolul și senzualitatea au devenit coloanele pe care se bazează închinarea.
Cerința Scripturii ca femeile să se îmbrace cu sfială și pudoare este considerată de Cristian Barbosu și de ceilalți protagoniști ai mișcării Metanoia ca legalistă. Duhul reverenței este socotit un mucegai care îmbolnăvește pe consumatorul serviciilor prestate de aceștia.
Sfințenia, podoaba Casei Domnului, a ajuns ostracizată, locul ei fiind luat de moda deșănțată. Cartea Apocalipsa ne oferă portretul a două femei care se pretind mireasa lui Christos. Una este descrisă în capitoul 17, ca fiind îmbrăcată în purpură (lux) și stacojiu (mod provocator ce promovează imoralitatea), strălucind de aur, pietre prețioase și perle. Alta, prezentată în capitolul 19 este îmbrăcată în in strălucitor și curat. Prima este o destrăbălată, ce celebrează liturghii pentru mase mari de oameni pe care îi înșeală, oferindu-le spectacole (Voltaire a spus că liturghia bisericii dominante în vremea sa nu era decât teatru oferit prostimii); a doua este Mireasa care trăiește în separare și curăție.
Poți să observi că, în momentul în care începe închinarea metanoică, oamenii nu sunt îndemnați să se roage, să se plece cu reverență înaintea lui Dumnezeu, ci să se unească în muzica senzuală antrenatoare la dans și petrecere. Maestrul de ceremonie stă în față și îndeamnă pe participanți să bea din cupa oferită, cupa senzualității. Nu este greu să sesizezi absența Duhului închinării adevărate căruia i-a luat locul duhul înșelător al distracției.

Ce viziune are păstorul unei biserici?
În Biserica lui Christos, dorința predicatorilor este să glorifice pe Mântuitorul,  proclamând cu fidelitate Cuvântul Său, indiferent de rezultatul imediat pe care îl au. Nu tot așa stau lucrurile în bisericile în care predicatorii se preocupă de succes.
Aceștia duc cu grijă o campanie menită să le construiască o imagine pozitivă înaintea publicului. Astfel de clerici sau prestatori de servicii nu pot suporta ocara lui Christos, de aceea refuză să se identifice cu credincioșii rămași fideli Cuvântului,  care sunt discreditați de presă, de politicieni, și de vulgul societății.
Căutarea gloriei personale prin cultivarea unei imagini pozitive este un semnalment al predicatorilor ce se închină succesului. Pentru aceasta sunt gata să recurgă la manipulare de date, informații, să acționezze neprincipial, pentru ca să demonstreze publicului succesul lor.
Nu este de mirare că fratele Cristi Barbosu a publicat inițial pe site-ul bisericii sale note în care pretindea că a înființat și plantat nenumărate biserici în România, lucru cu care voia să se mândrească în Apus. Când i s-a cerut, de către cei care cunoșteau realitatea, să documenteze cifrele publicate, Cristian Barbosu a preferat să oblitereze cele scrise și să tacă mâlc.
În aceeași categorie cade și articolul său despre legalismul baptiștilor români care este plin de informație falsă, de date nedocumentate. Intenția articolului nu a fost să informeze corect despre realitățile din România, cât să ofere lui Cristian Barbosu ocazia să se laude în fața bisericilor ce îl sponsorizează că el este eliberatorul din legalism al bisericilor din România.
Cunoscând acel articol, cât și metodele de lucru și spiritul „închinării” de la Metanoia, nu este de mirare că cererea lui de a fi primit cu biserica în cultul baptist a fost respinsă, atâta vreme cât la conducere s-a aflat o echipă ce acționa cu responsabilitate.
Lui Cristian Barbosu i s-a oferit alternativa: fie să documenteze cele scrise, fie să retragă cele afirmate în articol, dar el nu a făcut nici una, nici alta, ci a așteptat până când s-a schimbat garda Uniunii Baptiste. Atunci cererea bisericii lui de a se alătura Uniunii Baptiste a fost imediat aprobată. Nu putem decât să deplângem lipsa de principialitate a conducerii Uniunii Baptiste care a dovedit iresponsabilitate în cel mai înalt grad.
Admiterea bisericii Metanoia în Uniunea Baptistă din România a creat cadrul propice pentru răspândirea filosofiei de viață (care miroase a moarte spirituală) de la Metanoia la alte biserici baptiste.
Un păstor care iubește pe Mântuitorul va avea ca obiectiv principal al activității sale glorificarea Domnului prin creșterea membrilor bisericii în asemănarea lui Christos. Pentru un astfel de predicator nu numerele sunt importante, nici felul în care este văzut în societate, ci antrenamentul personal în sfințenie și, apoi,  înnoirea membrilor și devenirea lor continuă în acord cu chipul Fiului lui Dumnezeu.
Regretabil, nu acesta este scopul congregațiilor metanoice.
pastor DANIEL CHIU

sursa : https://rasvancristian.wordpress.com/2012/06/15/daniel-chiu-despre-cristian-barbosu-2-in-miezul-lucrurilor/

Linkuri pe acelasi subiect :

 https://ioan8.wordpress.com/2012/05/25/biserica-evanghelica-persecuta/


 Cristian Barbosu si modelul Harvest Metanoia

I do not  "Belive" in "Unity" ,I belive in Jesus Christ

 "Mişcarea de crestere a bisericii" a influenţat  mult  bisericile  protestante din America ultimilor ani.

O carte interesanta pe acesta temă este " Creşterea bisericii sau seducrerea bisericii"  de Rudolf Ebertshäuser

Cartea  se ocupa cu originile miscarii de crestere a bisericii (date istorice, promotori), cat si cu doctrinele si practicile acestei miscati. Vei afla (cu uimire, probabil ) unde isi au originile teorii care sunt tot mai des vechiculate prin cercurile crestine: nu trebuie sa fim legalisti, nu trebuie sa punem atatea conditii oamenilor, daca nu ar fi impuse atatea conditii ar veni mai multi in biserica, toti oamenii sunt impacati cu EL, suntem sfinti (dar nu constientizam), EL este dragoste (deci, nu pedepseste).  Partea II demasca scopurile cartii „Viata condusa de scopuri” scrisa de Rick Warren si metodele folosite de el pentru inserarea neadevarurilor printre adevaruri, pe de o parte. Cateva din acestea: evanghelia pozitiva (nu spui oamenilor ca sunt pacatosi), citarea versetelor din foarte multe traduceri moderne denaturate, inserare a unor citate din autori catolici si New Age, etc.

sursa http://www.alexb.me/2012/10/citit-cresterea-bisericii-sau-seducerea-bisericii/

                                                                          

   CRESTEREA BISERICII SAU SEDUCEREA BISERICII text intergal

www.das-wort-der-wahrheit.de/downloads/file.php?object_file...pdf

cuprinsul cartii, in caz ca vrei sa-ti formezi o imagine mai detaliata despre continut. Introducere A. Miscarea moderna de „crestere a bisericii” si adevarata Biserica a lui Cristos 1. Câteva date istorice ale miscarii de crestere a bisericii. 1.1 Teoreticianul miscarii de crestere a bisericii: Donald McGavran 1.2 Drojdia evanghelicalismului modern: amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea si ecumenismul 1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller 1.4 Teorii seculare ale managementului: Drucker, Blanchard, Buford si Barna. 1.5 Drojdia carismatica: Yonggi Cho si noii apostoli 1.6 Miscarea de crestere a bisericii si „Emerging Church” 2. Doctrine si practici fundamentale ale miscarii de crestere a bisericii si învataturile Bibliei 2.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu 2.2 Omul si nu Dumnezeu se afla în punctul central al vietii de biserica 2.3 Este predicata o evanghelie „pozitiva” falsificata 2.4 Biserica sfânta este ademenita la conformare cu lumea si cu spiritul pacatos al vremii 2.5 Printr-o învatatura gresita privind Împaratia lui Dumnezeu, biserica îsi schimba destinatia spre o „forta care schimba lumea” B. „Viata condusa de scopuri” – o campanie tintita pentru schimbarea crestinilor si bisericilor 1. Mai mult decât o carte: o „calatorie spirituala” dirijata 2. Evanghelia „pozitiva” moderna a lui Rick Warren 2.1 O prezentare falsificata a Dumnezeului sfânt si a omului pacatos. 2.2 Psihologia omeneasca în locul adevarului biblic 2.3 O denaturare a caii biblice de mântuire 3. Viata de credinta crestina potrivit cartii „Viata condusa de scopuri”: cele cinci scopuri ale vietii propuse de Rick Warren 4. Seducerea subtila prin cartea „Viata condusa de scopuri” 4.1 Modul înselator în care Warren foloseste Biblia 4.2 Gânduri New Age si notiuni cheie care induc în eroare 4.3 Misticism si ecumenism 5. Rick Warren – o unealta a lui Dumnezeu? 5.1 Rick Warren si Robert Schuller 5.2 Rick Warren si expertii seculari în management 5.3 Deschidere pentru ecumenism si curente eretice la Warren. 6. „Biserica condusa de scopuri”, „Viata condusa de scopuri” si planul PEACE: un program complet pentru transformarea bisericilor crestine 6.1 Planul PEACE si „Noua Reforma” – încotro îsi îndreapta Warren adeptii? 6.2 Transformarea planuita a bisericilor crestine dupa norma internationala. 6.3 Roadele rele ale degenerarii Bisericii moderne 6.4 Influenta seducatoare a lui Rick Warren si a miscarii „Willow Creek” în spatiul de limba germana (AlexB). Citeste mai mult:

cuprinsul cartii, in caz ca vrei sa-ti formezi o imagine mai detaliata despre continut. Introducere A. Miscarea moderna de „crestere a bisericii” si adevarata Biserica a lui Cristos 1. Câteva date istorice ale miscarii de crestere a bisericii. 1.1 Teoreticianul miscarii de crestere a bisericii: Donald McGavran 1.2 Drojdia evanghelicalismului modern: amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea si ecumenismul 1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller 1.4 Teorii seculare ale managementului: Drucker, Blanchard, Buford si Barna. 1.5 Drojdia carismatica: Yonggi Cho si noii apostoli 1.6 Miscarea de crestere a bisericii si „Emerging Church” 2. Doctrine si practici fundamentale ale miscarii de crestere a bisericii si învataturile Bibliei 2.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu 2.2 Omul si nu Dumnezeu se afla în punctul central al vietii de biserica 2.3 Este predicata o evanghelie „pozitiva” falsificata 2.4 Biserica sfânta este ademenita la conformare cu lumea si cu spiritul pacatos al vremii 2.5 Printr-o învatatura gresita privind Împaratia lui Dumnezeu, biserica îsi schimba destinatia spre o „forta care schimba lumea” B. „Viata condusa de scopuri” – o campanie tintita pentru schimbarea crestinilor si bisericilor 1. Mai mult decât o carte: o „calatorie spirituala” dirijata 2. Evanghelia „pozitiva” moderna a lui Rick Warren 2.1 O prezentare falsificata a Dumnezeului sfânt si a omului pacatos. 2.2 Psihologia omeneasca în locul adevarului biblic 2.3 O denaturare a caii biblice de mântuire 3. Viata de credinta crestina potrivit cartii „Viata condusa de scopuri”: cele cinci scopuri ale vietii propuse de Rick Warren 4. Seducerea subtila prin cartea „Viata condusa de scopuri” 4.1 Modul înselator în care Warren foloseste Biblia 4.2 Gânduri New Age si notiuni cheie care induc în eroare 4.3 Misticism si ecumenism 5. Rick Warren – o unealta a lui Dumnezeu? 5.1 Rick Warren si Robert Schuller 5.2 Rick Warren si expertii seculari în management 5.3 Deschidere pentru ecumenism si curente eretice la Warren. 6. „Biserica condusa de scopuri”, „Viata condusa de scopuri” si planul PEACE: un program complet pentru transformarea bisericilor crestine 6.1 Planul PEACE si „Noua Reforma” – încotro îsi îndreapta Warren adeptii? 6.2 Transformarea planuita a bisericilor crestine dupa norma internationala. 6.3 Roadele rele ale degenerarii Bisericii moderne 6.4 Influenta seducatoare a lui Rick Warren si a miscarii „Willow Creek” în spatiul de limba germana (AlexB). Citeste mai mult:

............................................................................................................................................................