Ortodoxie vs. Protestantism cele două extreme ale creștinismului

 

În Romănia avem oportunitatea să cunoaștem două extreme importante ale creștinismului, ortodoxia religia majoritații și protestantismul/neoprotestantismul  religia unei minoritați în relativă  expansiune .

 Biserica Ortodoxă iși are radăcinile în biserica primelor secole, respectiv în vremea împăratului Constantin când acesta după ce a legalizat creștinismul a adunat reprezentanții bisericilor creștine răspîndite în imperiu pentru a crea o doctrină unanim acceptată prin Conciliile ecumenice, primul fiind cel de la Niceea din anul 325 apoi celelalte  care au urmat. Astfel a luat naștere Biserica Catolică (universală)  care avea două ramuri cea latină și cea bizantină ,acestea în anul 1054 datorită divergențelor doctrinare sau separat , cea din Răsărit luîndu-și oficial numele de Biserica Ortodoxă (sau greco-ortodoxa).
În această perioadă a domniei împăratului Constantin cel Mare sa pus bazele doctrinei Bisericii  Catolice  prin conciile ecumenice la care au participat episcopi din principalele biserici din imperiu . Atunci au apărut și sau oficilizat  învațăturile "Sfinților Părinți" , cultul Mariei, cultul sfinților , al moaștelor , icoanele etc. Convertirea în masă a păgânilor a avut o influență semnificativă asupra Bisericii care a asimilat multe invațături și obiceiuri  de origine păgână, unele menționate anterior. În această perioada dar și  secolele care au urmat au apărut  liturghiile care erau extrem de importante în condițile în care majoritatea populației era anafabetă  mesajul trebuia transmis într-un mod advecvat respectând cultura din vremea respectivă .

 Practic în Evul Mediu sau stabilit canoanele și slujbele care în linii mari sau păstrat pîna în ziua de azi în Biserica Ortodoxă cu mici modificari la fel în Biserica Catolică. Biserica Ortodoxă are la baza doctrinei învațătura "Părintilor Bisericii" din secolele II, III, IV,  la care se adaugă  învațătura Sfintelor Scripturi interpretată de Biserică . 
Pe de altă parte Reforma Protestantă din secolul XV, XVI, ințiată de Martin Luther, Jean Calvin și alți reformatori  pentru a corecta devierile ierahilor Bisericii Catolice care pretindeau că iertarea păcatelor  se poate obține inclusiv prin donații de bani (indulgențe) oferite bisericii a eliminat total tradițiile și învațăturile "părinților bisericesti" care nu erau în totalitate conforme cu Scriptura. (chiar dacă nu putem spune că tot ce conține învățăturile părinților bisericești este greșit ). Concomitent sau infințat bisericile   Lutherana și  Reformata- Calvinistă. Luther a adus o doctrină nouă care conținea Sola Scriptura (numai Scriptura) , Sola Fide (numai credința) prin care considera el că omul poate fi mântuit . 

 Martin Luther sa împotrivit nu numai Bisericii Catolice ci a încercat să facă și o "reformare" a Scripturii el  declarînd mai multe cărți din Noul Testament "necanonice" sau "neinspirate", cel mai mult  aratîndu-și disprețul pentru Epistola lui Iacov , pe care a numit-o "de paie" pentru că punea accentul pe fapte . Reforma lui Luther a modificat profund ințelesul Scripturii, dacă timp de milenii Faptele ocupau un loc primordial în doctrina Bisericii creștine, Reforma aproape că le-a eliminat , oferindu-le un loc lipsit de importanță în doctrina protestantă. 
Pe de altă parte în ciuda elogiilor pe care protestanții o aduc Reformei aceasta a fost una parțiala, sau păstrat multe elemente caracteristice bisericii catolice. Luther credea ca credința rezolvă totul, dar Evanghelia  nu rezumă totul la credință sunt multe alte elemente pe care nu avem dreptul să le eliminam.
A urmat apoi Reforma Radicală, în secolul XVI , prin anabaptiști,  baptiști, menoniți, metodiști apoi alții în secolele care au urmat. Aceștia au introdus pe lânga credință și pocaința, nașterea din nou , eliminarea botezului copiilor mici, botezul doar pentru persoane majore, biserica separată de stat, conduita morala (sfințenia) obligatorie etc.  Aceste reforme deși importante au păstrat însă  inovațiile introduse de Luther,  credința este totul faptele nu au valoare (o haină murdară înaintea Domnului) . 

În realitate credința și faptele nu pot fi separate, acestea merg mână în mână în Scripturi.

In concluzie , ortodoxia și protestantismul  se află la doua extreme -  prima este dogmatic  atașată 'trup și suflet' creștinismului din vremea lui Constantin și învațăturilor "Părinților bisericești" . Pe de altă parte a rămas o biserică libertină unde poți să comiți orice păcate posibile , majoritatea aparțin acestei categorii al libertinilor așa a funcționat de când sa înființat și nu se poate reforma ( chiar dacă printre ortodocși există și un procent de sfinți) . Libertinajul  și botezul obligatoriu al pruncilor  face ca bisericile istorice să aibe  peste 80% în timp de cele neoprotestante sub 10% în  statisticile din  România. 

Pe de alta parte bisericile protestante nu (prea) se deosebesc la capitolul libertinaj de cele ortodoxe . 

În schimb cele neoprotestante au o doctrină bazată în mare măsura pe Scriptură , pocăința, nașterea din nou (chiar daca nu toți se încadreaza aici), reguli morale destul de stricte, care impiedeca libertinajul. Din acest punct de vedere se situeaza la extrema opusă față de celelate culte. 

..